Ce este atasamentul?

Din clipa in care vin pe lume bebelusii sunt pregatiti sa ne invete sa le intelegem nevoile. Drept urmare,  atunci cand devii mama raspunzi instinctual la orice plans al bebelusului fara sa te gandesti ca disponibilitatea ta va duce la a avea un copil rasfatat care se invata in brate. Si asa e firesc si sanatos sa faci. Evident, vor exista mereu in jurul tau persoane care “stiu mai bine” si care iti vor atrage atentia ca il mangai prea des, ca il tii in brate prea mult, ca prea esti la dispozitia lui si ca asta inseamna clar rasfat.

Noroc ca exista tot mai multe dovezi stiintifice si informatii accesibile care arata ca atentia acordata copilului ii favorizeaza dezvoltarea prin crearea unei legaturi afective cunoscute si sub denumirea de atasament. Cu cat mai acordati suntem la el si nevoile sale, cu atat mai putin rasfatati vor fi cand vor creste si mai independenti.

Atasamentul e o legatura intensa formata intre copil si parinti ce ii permite acestuia sa se simta iubit si in siguranta, iar asta favorizeaza dezoltarea creierului. Cu alte cuvinte, creierul unui bebelus care beneficiaza de confortul imbratisarilor si de contact fizic nu va fi preocupat de supravietuire si se va putea concentra pe invatare, pe descoperire, pe acumulare de experiente.

Calitatea atasamentului

Calitatea acestui atasament variaza in functie de reactiile parintilor la nevoile copilului. Cand raspunsul lor este unul bland, imediat si constant, iar nevoile bebelusului sunt intelese el invata sa aiba incredere.

Ca orice abilitate, capacitatea parintelui de a decodifica mesajele non-verbale ale bebelusului se dezvolta in timp, cu exercitiu. Atasamentul de dezvolta treptat, raspunzand nevoilor fizice si emotionale ale copilului.

Cand lucrurile decurg bine vorbim de atasament securizant. Copilul stie ca poate conta pe parinti pentru a-i satisface nevoile, e mai relaxat, mai curios si dornic sa invete si sa exploreze. El se intristeaza cand e separat de parintii sai si se linisteste cand ei reapar. O astfel de conexiune cu bebelusul implica disponibilitatea parintilor si se formeaza prin experiente emotionale pozitive, prin apropiere fizica, prin activitati comune si printr-o comunicare constanta si de calitate.

Atasamentul nesecurizant e o legatura mult mai fragila si e rezultatul disponibilitatii reduse din partea parintilor. Copilul e mai nelinistit pentru ca nu poate conta mereu pe prezenta parintilor, plange mai mult in absenta lor si e mai greu de linistit chiar si la revenirea lor. Siguranta si increderea  copilului au de suferit.

O legatura emotionala sigura ii ofera copilului un kit optim de “instrumente” pentru viata: dorinta de a invata, autio-cunoastere, incredere, respect fata de ceilalti, pe cand o legatura emotionala nesigura poate duce la nesiguranta, probleme de incredere, dificultati in invatare si in relationarea cu ceilalti.

Cum obtinem un atasament securizant?

Cum spuneam mai devreme, legaturile emotionale sigure nu se dezvolta peste noapte. Vorbim de un parteneriat intre parinte si bebelus. Cu exercitiu si determinare vom reusi sa interpretam tot mai usor semnalele si sa raspundem la nevoile lor de hrana, somn, dragoste si siguranta. 

Exista cateva lucruri pe care le putem face ca sa ajutam formarea unui atasament securizant.

• sa fim prezenti si sa avem rabdare sa invatam si sa intelegem semnalele bebelusului
• sa renuntam la ideea de a fi parintele perfect
• sa petrecem timp cu bebelusul, sa ii vorbim, sa radem, sa ne jucam
• sa ii oferim sentimentul de siguranta
• sa nu uitam ca bebelusul e o persoana diferita de noi, cu propriile nevoi, emotii, preferinte, temeri
• sa fim flexibili cu programul si rutina zilnica pana gasim variante potrivite atat pentru bebe, cat si pentru noi
• sa gasim oameni de incredere care sa ne asculte, sa ne incurajeze si sa ne ajute – un parinte odihnit va raspunde mai bine nevoilor copilului sau.

Bebelusul are nevoie de cel putin un adult responsabil care sa ii poarte de grija pentru a supravietui. O persoana care sa il faca sa se simta iubit si in siguranta pentru a putea deveni mai apoi un adult echilibrat, cu incredere in sine, capabil sa dezvolte relatii armonioase cu cei din jur. Cu alte cuvinte, succesul acestui parteneriat bebelus-parinte va influenta puternic modul il care el va interactiona si comunica pe parcursul vietii.

Sa luam copilul in brate, sa il mangaiem, sa ii cantam, sa il leganam, sa ii spunem povesti, sa ne jucam cu el, sa ii facem masaj – toate ne vor ajuta sa cadim aceasta legatura afectiva importanta.

Citeste si Parinti, impartiti munca.