Să mă vindece de obsesia ordinii și curățeniei veșnice. Asta pare să fie una din lecțiile pe care Sara a venit să mi le predea.
Pe vremea când era Alex mic și ne apucam de diversificare nu eram pregătită să îmi însușesc lecția de mai sus sau să las toanele bebelușului pufos să îmi rescrie convingerile despre cum trebuie să arate o casă îngrijită. Am profitat de plăcerea lui de a se șterge mereu la gură când un strop de mâncare ateriza accidental pe lângă gură și am reușit să trecem peste diversificare într-un mod relativ elegant. O să trec cu vederea cele câteva farfurii și castroane cu mâncare care au făcut cunoștință cu podeaua și cu pereții. Iar momentele în care copilul a strănutat fix când avea gura plină de mâncare au reușit să ne facă să râdem în hohote. Nu-mi vine să cred câți ani au trecut de când Alex nu mai e bebeluș.
Sara e berbec (ca mamă-sa, de altfel) și deși încă nu ne-a arătat tot ce poate, la ambiție și încăpățânare îi face cinste zodiei (tot ca mamă-sa). Fetița atomică cea cu zulufi de aur funcționează pe sistemul “Fac singură!”, de la îmbrăcat, la spălat, la – ați ghicit! – mâncat. Au zburat farfuriile și lingurițele? Au zburat! Am șters iaurt, supă, compot și alte delicii de pe jos? Am șters! Am scos pete de zmeură de pe pereți? Am scos! Aici însă accidentul s-a întâmplat din vina mea.
Problema bucăților de fructe și legume neliniștite care vor să evadeze din farfurii uneori încă nu am rezolvat-o, dar pe cea a farfuriilor zburătoare da. Și nu am făcut-o singură, ci cu ajutorul farfuriei de autodiversificare Easymat, din silicon.
Găselnița asta vine în 3 variante: una potrivită pentru scaunul de masa Antilop de la Ikea, alta portabilă numai bună pentru călătorii și una care vine la set și cu o linguriță din silicon. Farfuria, care are și o tăviță încorporată este gândită ca să îi încurajeze pe cei mici să mănânce singuri, iar pe cei mari să îi scutească de o mare parte din murdăria cu care exersatul acestei noi abilități vine la pachet.
Cum scaunul de masă al Sarei este de la Ikea, avem acum o farfurie care vine ca turnată. Ea se prinde cu niște ventuze serioase, stă foarte bine lipită, permite împărțirea alimentelor în compartimente separate (dacă copiilor voștri nu le pasă că mâncărurile se ating unele de altele sunteți niște norocoși!) și se curăță foarte ușor (se poate băga și la mașina de spălat vasele).
Știți ce altceva se întâmplă în tărâmul farfuriilor care nu mai zboară? Frații – chiar și cei trecuți de vârsta autodiversificării – își împart bunătățile, fiecare cu compartimentul lui și mănâncă într-o armonie de n-am văzut așa ceva. 😊
Concurs
Vestea cea mai bună pentru voi este că puteți câștiga o farfurie Easymat pentru autodiversificare pentru prichindelul vostru. Tot ce trebuie să faceți este să:
– completați afirmația mai jos, în comentarii: Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu…
– dați share public acestui articol pe profilul vostru de Facebook.
Concursul se va încheia pe 10 Nov, la ora 23:59. Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți și anunțat printr-o actualizare la acest articol, în ziua următoare.
Succes!
Later edit – 11 Nov 2018
Vă mulțumesc tuturor pentru participare. M-am regăsit în multe dintre gândurile voastre de la ora mesei. 🙂 Câștigătoarea concursului este Raluca Dumitru. Felicitări, Raluca!
Citește și:
Reperele mele când vine vorba de alimentația copiilor
Ce să îi dau copilului meu să mănânce?
De ce să gătim împreună cu cei mici
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
54 Comments
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu…
Anca, trebuie să completezi afirmația, nu să o copiezi. 😀
Când ma gândesc ca e ora de masă a copilului meu mă ia cu suspine. Dar mă și bucur ca mâncăm împreună. Nu mai spun cât trebaluiesc după…
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu ma pregătesc temeinic: felul 1 -” nu pace!”, felul 2 – “nu pace!”… felul 10 – “pace paste cu țos!”
Ma vad deja cum adun bucatele de mancare de pe o raza de 2 m. In plus, urmeaza: spalat botic si manutze buclucase, spalat scaunel, tavita…. cand termin cu toate, intrevad alta masa♀️
Astept cu nesat sa manance singura si sa nu se mai supere ca ii fuge farfuria de pe masa.
… mă distrez știind că o să mute ciorba cu lingura dintr-un castron în altul de zici că o vântură. Și uneori mai bagă și în gură
Când ma gândesc ca vine ora mesei copilului meu ma înarmez cu răbdare pentru ca știu ca urmează sa ne murdarim pana la urechi.
Sp k ii Este somn…sau k ea a mâncat
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu, mă rog în gând sa ii placa mancarea pe care i-am pregătit-o.
… ma gândesc cu groaza la tona de mâncare care va ajunge pe jos, baietelul meu este autodiversificat. Ma bucur pentru independența lui, mai ales ca acum a început sa folosească și lingura/furculița, dar cum timpul este prețios ma gândesc și la cât de greu este sa strângi in urma.
Visez la o farfurie care sa nu poata fi aruncata. La strans/sters mancarea de pe jos si pereti mi-am facut mana la primul copil.
Cand ma gandesc ca vine ora mesei copilului meu, sper sa inghita si el ceva si sa nu ajunga toate pe jos, iar apoi ma apuca groaza ca trebuie sa strang de pe jos, sa spal toate cele si sa il schimb si pe el. Frumusetea e atunci cand il vad ca ii place ceva (am inceput autodiversificarea de 2 sapt).
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu mă gândesc cum sa îl fac să stea la masă până termină de mâncat. De când a început să umble singur nu mai vrea să stea la masa când mănâncă
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, sper sa manance linistit, fara a-i fi distrasa atentia de diverse obiecte din bucatarie sau fara a fi tentat sa deschida usa de frigider sau alte sertare aflate in raza lui vizuala
Când ma gândesc ca e ora mesei copilului meu, îmi amintesc brusc de cât de mult își dorește sa fie independent, deci asta înseamnă că singur va începe să foiasca farfuria de pe măsuța scaunului pe masa noastră și înapoi
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu, ma grabesc sa-i vad reactia la noul fel de mancare pe care i l-am pregatit. Sau la un fel vehi de mancare pentru ca m-a mai surprins mancand atunci cand am incercat sa-i ofer a doua oara! 🙂 La noi mancatul a fost mereu o joaca si.. intodeauna, multumim, exista tzitzi ca sa suplineasca 🙂
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu…ma rog din tot sufletul sa mănânce măcar jumătate din ce i-am pregatit și sa nu ajungă pe jos, prin par, pe fata, etc.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu… îmi amintesc ce uşor era când bebeluşul meu era mic… şi cu câtă nerăbdare aşteptam vârsta de 6 luni pentru a-i pregăti cele mai savuroase mâncăruri. Din păcate, la cele 9 luni ale lui, încă se joacă cu mâncarea…
…. ma gandesc daca de data asta va manca. :))
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu mă aștept să șterg spanac și legume strivite în mânuțe mici din cele mai inedite locuri (ușa de la debara, perdeaua de la bucătărie, frigider -care e la distanță considerabilă de ea). Fiecare masă se lasă cu minim 15 min de curățenie pentru mine după:)
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu….ma bucur sa beau o cafea buna pana el mananca sa am energie dupa
….pregatesc folia sa o intind pe jos, pentru ca ajunge destul de multa mancare acolo, ma inarmez cu multa rabdare si sper ca puiul sa manance macar jumatate din mancarea pregatita
Fetița mea spune k a mâncat sau k ii este somn
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, ma incearca un sentiment de bucurie, stiu ca e o mica pofticioasa
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu i se face chef de joaca.
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, ma rog sa ii placa mancarea ( asta daca e altceva decat ciorba sau iaurt), sa stea in scaun si sa nu mai arunce mancare in toate directiile.
Felicităăări, Raluca! Farfuria Easymat este a voastră! 🙂
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, sper sa ii placa felul de mancare ( asta daca nu e ciorba sau iaurt), sa stea in scaun si sa nu mai arunce mancare in toate directiile.
Cand ma gandesc ca e ora masei, ma bucur ca a crescut și din 2 guri acum sunt 4. Hei, positive thinking all the way.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu, îl dezbrac până la scutec, mă pun cu el la masă, zic câte ceva de Doamne ajută și începem spectacolul: pâine pe jos, iaurt în păr, carne lipită de frigider, supă pe gresie, mami jonglează cu farfuria să nu cadă cu totul și ceva ceva tot intra și în burtică… când suntem gata, mergem direct în cadă și ne spălăm
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu astept cu nerăbdare pentru ca ne este tare foame ( mami, bebe și aspiratorul pe 4 picioare- catelulusa Sophia ) și cum sunt bucătăreasă de când am început diversificarea( adică fix 4 luni ) fiecare masa e o aventura a gusturilor pentru toată familia :))
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu. Ma pregatesc. Il schimb de hainele bune, ii caut lingurita si il asez la masa, incalzesc mancarea si o pun in castonel. De cele mai multe ori trebuie sa stau chiar langa el pentru ca are o placere in a rasturna castronul care oricat de aproape as fi are abilitatea de a gasi secunda mea de neatentie. Cam asta cu timpul mese, pentru mine mai de graba cand vine ora mesei ma ingrizesre ce ramane dupa ora mesei, pentru ca atunci e cea mai multa treaba: copilul in cada la dus, schimbat , soalat, scaunul de masa si el urmatorul la dush, apoi matirat, spalat pe jos si apoi apropape ca e timpul pentru urmatoarea masa…:))( cam asa!
Cand ma gandesc ca vine ora mesei ma inarmez cu muuulte șervețele, pregătesc haine de schimb, stiu ca la sfarsit va avea mâncare peste tot….si in burtica si in cap, si in pampers.Noroc ca papa bine, restul e distractie!
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu … cel mic, ma rog sa i fie foame si celui mare sa putem manca cu totii
……tot ce imi doresc este sa manance….el mananca foarte putin si putine feluri de mancare.
Imi vine sa o iau la fuga :))
mai ca imi vine sa mananc si eu ce mananca ea 🙂
Mă bucur că mănâncă singur :))
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu sunt nerăbdătoare să văd reactiile micuței mele la alimente noi.
Mă înarmez cu răbdare și mă pregătesc de “pedale” pt că obișnuim sa mâncăm în permanentă deplasare …p.s. Tot o berbecuță avem și îmi aduc aminte cu cine seamănă la capitolul astă
Cand ma gandesc ca vine ora mesei…ma inarmez cu multaaaa rabdare
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu urmeaza mereu intrebarea… acum oare o sa vrea bucati sau piure? Eruptiile dentare sunt niste pacatoase :))
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu incerc sa ma incarc cu energie pozitiva
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu incerc sa il binedispun astfel incat sa ii placa momentul si sa profite de el pentru a invata.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu ma apuca groaza. Acum avem 1 an si ne-am mai rutinat cu acest obicei. Dar de aruncat, tot aruncam cu mancarea.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu stiu ca incepe distracția . Ii place sa fie independent să mănânce cu linguriță , furculița lui si uneori mai si pictam pereții în stil nou de fiecare dată ❤️
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu trag aer in piept si ma umplu de energii pozitive.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu (aici vorbim doar de masa de seara si din timpul w.endului pt ca in rest sunt la munca) fac tot posibilul sa imi ajut sotia.
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, spre sa si guste din ce i-am pregatit inainte sa spuna ca este “acru” sau “iute” .
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu, ma simt relaxata. Dupa cum se spune, autodiversificarea este secretul parintilor relaxati.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu, ma rog sa fie inca o experienta placuta.
Când mă gândesc că e ora mesei copilului meu (de fapt a finutei mele, ca eu n-am copil, dar ea este copilul pe care nu l-am avut) ma rog ca fina sa gestioneze bine situatia pentru ca este foarte stresata cu acest nou capitol din viata ei. Finuta mea, care a fost alaptata exclusiv este foarte mofturoasa.
Cand ma gandesc ca e ora mesei copilului meu, ma bucur ca ne strangem toti la masa si facem dezastru :)))