Ritualul meu de dimineata include printre primele lucruri sa ma duc in camera la Alex, sa il vad, sa il invelesc, sa stiu eu ca e bine. Si…inevitabil zambesc cu toata inima si simt ca ma invaluie o patura calda de liniste, de drag. Daca ai si tu un pui de om acasa vei intelege exact la ce ma refer.

Dimineata de azi a inceput la fel. Omuletul dormea linistit. Tatuajul abtibild cu un supererou ii veghea somnul de pe bratul drept.

Am adus apoi apa ca sa ud mimoza pe care Alex a primit-o de la o colega de-a mea, intr-una din vizitele lui de impartit zambete fetelor de la birou.

Dimineata Ziua a luat apoi o cotitura si mai frumoasa cand dupa perdea, la geam, am descoeperit ca peste noapte mimoza a inflorit. Colega mea a incercat sa ma pregateasca pentru momentul asta si mi-a promis ca floarea va fi frumoasa tare.

Voi ati mai vazut mimoza inflorita pana acum?

Eu nu, asa ca azi la vederea ei m-a coplesit un val de bucurie, de admiratie si de…recunostinta. Era atat de frumoasa, de gingasa si de pufoasa, ca m-am holbat la ea minute in sir. Apoi mi-am amintit ca floarea tine doar o zi, am pus mana pe mobil si i-am facut o poza pe i-am trimis-o sotului si pe care am postat-o apoi si pe Facebook ca sa o vada si altii. Si, judecand dupa cate like-uri a primit mimoza, as zice am adus un strop de bucurie in diminetile multor oameni pregatiti sa infrunte inca o zi aglomerata de miercuri.

Asa a fost dimineata mea. M-am bucurat ca un copil si a fost tare bine. Am mai admirat-o inca o data si cu Alex, desi daca ar fi sa fiu sincera de data asta am fost mai atenta la reactia lui decat la floare. Abia asteptam sa ajung acasa sa o mai vad inca o data. Si ca sa vedeti ca intr-adevar floarea rezista putin, va arat cum am gasit-o dupa 12 ore:

Stiu sigur ca si diminetile urmatoarelor doua saptamani vor fi scaldate in aceeasi bucurie. Cum stiu? Am mai numarat vreo 9 boboci in asteptare!

Luati-va timp si bucurati-va de lucrurile marunte in fiecare zi. Promit ca o sa va fie (si) mai bine!