Ce meserie mai e și asta?

Mă duc să îl iau pe Alex de la școală. Mereu sunt curioasă cine va fi în clasă, care copii. Am o gașcă veselă cu care îmi place să schimb păreri pentru că perspectiva lor mă ia deseori prin surprindere.

Îi zâmbesc voinicului, ne îmbrățișăm, el pleacă să își ia ghiozdanul și mă trezesc înconjurată de colegele lui.

– Tu ce meserie ai?

F#@k! Cum să le explic eu că sunt trainer și coach?

– Ce meserie crezi că am? îi întorc întrebarea. Între timp au mai venit 2 fetițe.

– Ești doctor?

– Nu.

– Ești polițist?

– Nu!

– Primar?

– ?!

– Profesoară?

– Te apropii.

– Profesoară de copii mici?

– Nu.

– De copii mari?

– Nu.

– Ăăăă…

– De oameni mari! le zice Alex.

– Profesoară de oameni mari? Ce meserie mai e și asta? se uită toate la mine cu ochii cât cepele și așteaptă un răspuns.
 

Le-am explicat câte ceva despre vorbitul în public, gestionarea timpului, a emoțiilor, despre valori și misiune (adică ce le place oamenilor mari să facă și ce vor să devină când vor fi (și) mai mari). Au fost 2 minute foarte lungi și au cerut concentrare maximă pentru că îmi era teamă să nu cumva să dea careva din casă cum că ai lui ar avea nevoie de training sau coaching și pe ce teme. Am încercat să expun învățarea continuă ca pe ceva bun, de creștere, nu doar ca pe o acoperire a unor lipsuri și m-am străduit să îi las cu un mesaj fain pe care să îl ia cu ei.

În drum spre casă m-am gândit că întrebarea copiilor ascundea o oportunitate. Cred că abia atunci când reușești să le explici unor copii ceea ce faci, cu cuvinte simple, știi de fapt care e misiunea ta. Și nu, rolul nostru pe lumea asta nu trebuie să fie rocket science, nu trebuie să fie  ceva alambicat sau nemaiauzit. E absolut minunat chiar și atunci când rostul tău pe lume e să îi faci pe alții să zâmbească.

Cele 2 minute m-au ajutat să văd și mai clar că felul în care aleg eu să îmi aduc contribuția la lume are ca piatră de temelie autocunoașterea, conștientizarea de sine și elementul de educație, indiferent dacă fac asta cu părinți, cu persoane fizice sau în corporații, prin blog, în workshop-uri, ca speaker la evenimente sau în sesiuni individuale de coaching.

Iar dacă vreți să aflați mai multe despre ceea ce fac, dacă aveți o nevoie pe care un workshop o poate satisface sau dacă credeți că un răspuns pentru voi ar putea fi coaching-ului, vă stau la dispoziție.

 
 Foto: Andreea Mitran
 
 

Citește și:

Doamna, sunteți foarte frumoasă!

Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță – școală

Prima zi din cei 13 ani de școală

7 cadouri pe care un coach bun ți le face
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.