Stă pe un scaun la 2 pași în stânga mea și se uită gânditor la mine. Mă gândeam că poate vrea să îmi spună ceva așa că m-am uitat la el.

– Doamna, sunteți foarte frumoasă! îmi spune după un timp.

– Mulțumesc! îi răspund zâmbind. 
 
În dreapta mea Alex mai are de terminat un rând de opturi și nici nu ridică ochii din fișa de lucru.

 
– Ești cea mai frumoasă când vii cu părul ondulat! strigă o fetiță.

– Ești frumoasă oricum! Și cu părul ondulat și cu părul drept cum e acum! o corectează o altă fetiță.
 
Și de aici pornim și povestim despre cum a fost ziua lor, despre ce au învățat, despre ce s-au jucat împreună la after school, despre ce și câți dinți le-au mai căzut sau îmi arată desenele pe care le-au făcut.

– Știți că pe mine mă cheamă A.?

– Sigur că știu! Și ea e V., ea e A. și ea e I.! Alex îmi povestește mereu despre voi.

– Uite, am colorat toți poneii! mă trezesc brusc cu o foaie la nas. Îți place? Ea e Twilight Sparkle, ea e Applejack, ea e Rainbow Dash și ea e Fluttershy, îmi explică ea în timp ce eu mă gândesc ce bine mi-a prins că m-a învățat Alex și pe mine despre lumea asta a poneilor și că pot ține pasul cu această conversație.

– Alex e extra, extra, extra, extra cuminte! strigă I.

– Și norocos! adaugă V. El pleacă mai devreme decât noi.
 
Vorbim  puțin și despre părinți și serviciu și cum ne străduim să ajungem cât mai repede să ne luăm copiii de la școală.

– Uite, azi am tuns pisica! E de pluș! 

Nu i-am mai spus că tunsă va rămâne pe veci. Noroc că a tuns-o relativ uniform. 🙂
 
– Mama mea e mai tânără decât a ta! încep copiii un dialog între ei. Și a ta are obrajii mai bombați așa.

– Da, așa e. Dar mama mea a avut 3 baloane uriașe în burtă până acum! îi răspunde fetița.

– Și tu al câtelea balon ai fost? o întreb curioasă.

– Al doilea! Știi ce am mai aflat azi? schimbă brusc subiectul.

– Ce?

– Am învățat despre Vlad Țepes și cum îi punea în țeapă pe alții când se supăra!

Mă pregătesc să răspund, dar fix atunci Alex mă anunță că am terminat.

Îl ajut să își strângă lucrurile și mai trag cu urechea la ce se vorbește. Copiii ăști știu despre proteste, negociază noi limite cerând să facă un contract cu doamna învățătoare. Unii se joacă, alții fac teme. Îmi place mult de ei.

Când mai merg cu Sara ea e în centrul atenției. Și primul care o salută de la nivelul ei, o mângâie pe cap sau o îmbrățișează e cel despre care la început se spunea că e bully-ul clasei. Just sayin’.

Am multe povești de la clasa zero. În mai puțin de jumătate de an mi-am făcut niște prieteni tare simpatici se pare. N-am făcut nimic altceva decât să îi ascult când îmi spuneau ceva sau să le pun câte o întrebare. Nu există după-amiază în care să nu plec de acolo cu un zâmbet măcar. Alteori primesc complimente și îmbrățișări. Mă mai duc, că-mi face bine. 🙂

Avem niște copii minunați care nu au nevoie de lucruri sofisticate, ci de atenție și iubire. Să ne bucurăm de ei!

 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță – școală

Prima zi din cei 13 ani de școală

11 lucruri pe care copiii ar trebui să le audă de la părinții lor

Am primit un compliment. Ce fac cu el?
 
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.