Am început acum vreo doi ani să beau mai multă cafea. Se născuse Sara, apoi Alex a intrat la școală. Asta a însemnat să mă culc la 12 noaptea, să mă trezesc noaptea punctual, minim, pentru că mami se ocupă de alimentație, apoi deșteptarea la 6 dimineața pentru a duce copilul la școală. În cartier a apărut un coffee shop care aduce producții de origine din toate colțurile lumii, prăjite de furnizori consacrați. Drumul după școală duce pe la locul cu aroma specială, iar în zilele grele comanda este compusă dintr-un double shot aici și un double cappuccino la pachet, surpriză pentru soție.

Recent, am intrat într-un alt loc nou deschis, ce mi-a confirmat așteptările…

– Un double shot de Etiopia, va rog.

– Cu lapte?

– O, nu!…

– 9 lei

A urmat o cafea (prea) bine prăjită, prea lungă pentru gustul meu (spre 100 ml), cafea pe care scria ”specialty coffee”. Afară era vopsit gardul.

Am făcut analogia cu articolele clickbait: ”Lovitură pentru X-ulescu!” asociată cu figura distrusă a vedetei bătute de soartă. Când intri, iaca poznă – cică a avut pană și a stat o oră în drum, informație de interes național, prezentată cu lux de amănunte, mult și prost.

La fel ca în cazul articolelor, și în cel al cafelelor trebuie să intuiești cam ce fel de conținut vei primi. În ambele domenii există o notă dominantă, curente, public care migrează între tipuri de conținut, diversitate atât în segmentul premium cât și în cel masă.

O altă comparație care îmi vine în minte este cea dintre pastilele de cafea și filmele scurte care inundă feed-urile. Ambele se pot consuma la birou: filmele – de pe telefon, în timp ce pe laptop stă deschis un excel complicat, pe modelul ”Mircea, fă-te că lucrezi!” Și în cazul cafelei la pastilă e simplu, nu trebuie să te chinui. Apeși un buton și curge o chestie numită espresso. Când ți-e lumea mai dragă, intră reclama, adică te trezești cu un coleg sau șef. N-apuci să savurezi nici cafeaua. Dacă îți place că are cremă (a se citi spumă) de-un deget și ți-ai adus aminte de reclamele cu recoltatorul de pe plantație sau cu starurile din showbiz, dă subscribe și te vei putea bucura în cel mai simplu mod de un conținut decent, cu mesaj, dar mai puțin autentic.

Cunoașteți articolele în care ți se promite din titlu că vei afla adevărul despre viața de apoi și ai de dat de 10 ori scroll și de 5 ori next page făcând slalom printre pop-up-uri, reclame la soluții anticelulită, iar până la final uiți de ce ai intrat pe site și ai mușcat deja momeala unei poze cu vreo starletă? Cam așa consider eu băuturile  venite la găleată, ale căror nume este format din vreo 5 cuvinte, au ediții speciale de Crăciun sau Paște. Le-aș recomanda să inventeze ceva și pentru săptămâna ”Altfel” – părinții de școlari ar cumpăra. Unde e cafeaua? Undeva în titlu, în rest e orice altceva.

Pe urmă vin site-urile consacrate. Nu te interesează detalii picante, nici nu ai timp de pierdut cu analize sociologice asupra impactului măsurilor legislative. Vrei să știi care e termenul de depunere a declarației. Cu interferențe minime, afli repede informația. Așa e și cafeaua – corectă, de 20 de ani pe piață, te trezește.

Ai timp și vrei să înțelegi problema în profunzime? În funcție de domeniul de activitate, de gusturi, de dispoziție, aș putea face câteva recomandări:

• Un cappuccino delicios poți citi pe cristinaotel.ro. Are cremă perfectă, gust echilibrat, chiar și inimioară. Uneori e flat white, dar nu supără la gust pe nimeni. În urmă cu ceva timp a avut un sortiment de cafea mai spicy și s-au trezit cititorii din amorțeală.
• Pentru un alt segment de public, preparăm, la cerere, din suflet – o cugetare de AeroPress sau varianta mai elaborată de V60. Pentru ambele trebuie dispoziție ca să le simți aromele ascunse și un after-taste surprinzător.
• Ieșind din zona de confort, ajungem pe blogurile acide, ale căror sortimente africane sunt prăjite special pentru espresso, de consumat obligatoriu dublu. Aici imediat se găsește câte un cafegiu să facă nazuri: ba că e ”bitter”, ba că e prea acidă, că nu i-a scos suficient în evidență esența florală sau mai rău – că e o spălătură. Dacă ai obișnuit clientela cu esențe tari, nu poți să greșești extracția.
• Sigur, în final, clișeul mult așteptat – cea mai bună cafea este cea pe care ți-o fac cei dragi, de cele mai multe ori la ibric. Miroase toată casa, vine fierbinte, ca un editorial scris pe marginea celei mai de seamă știri. Toată lumea adunată o dezbate, iar aroma o dă penelul autorului, altfel ar fi doar o cafea.

Am citit despre beneficiile consumului de cafea și mi-au rămas în minte două lucruri ce trebuie respectate – măsura și modul de preparare. Atenție la fake news, clickbait, iar abuzul de social media poate dăuna sănătății voastre și a celor din jur.

Așa că, dați-vă jos de pe net și haideți să povestim la o cafea!

 
Sursa foto: Pexels
 
 
Citește și:

Modificări ale fișei postului de ”tată” atunci când CEO-ul familiei nu e acasă

Aventuri cu iz turcesc

O poveste despre un băiat și o fată
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.