După o acomodare nesperat de lină și o scurtă vacanță, Sara e gata să înceapă primul ei an de grădiniță.

Fetița cu păr ca al meu și ochi ca ai lui taică-său s-a născut când eu eram în plin proces de transformare personală. Șansa de a avea un al 2-lea copil în perioada respectivă a fost o uriașă oportunitate de a privi lucrurile altfel, de a deveni mai conștienți, de a lua decizii mai bune pentru noi, pentru Alex și Sara și pentru noi ca familie. Am fost mai mai prezentă încă din timpul sarcinii și din momentul în care s-a născut am fost mult mai relaxată. M-am priceput mai bine să îmi ascult instinctele, să rămân fermă pe poziții și imună la părerile celor din jur despre cum ar trebui să o creștem și am avut încredere mare în Sara, în conexiunea dintre noi. Eram pregătită să fac lucrurile altfel. Știți cum îmi place mie să spun: vedem ce suntem pregătiți să vedem. 🙂

Pentru că lăsasem și job-ul corporate în urmă și lucram pe cont propriu, îmi făceam programul cum credeam că e mai bine și pentru mine și pentru ea. Nu ne-am grăbit să o dăm la  grădiniță și hotărâsem că vara anului în care va împlini 3 ani va fi numai bine pentru a începe acomodarea. Și fix așa a fost.

La începutul acestui an am început să ne interesăm de grădinițe care să ne fie aproape și care să aibă valori similare cu ale noastre. Și am și găsit-o repede.

Sunt puține lucrurile pe care le căutam la grădinița care credeam că i se va potrivi ei cel mai bine. Le las scrise mai jos, cu mențiunea că vorbim de preferințele noastre, de criteriile importante pentru noi acum, nu de vreo rețetă valabilă pentru orice familie.

• Să fie aproape de casă – criteriu pe care l-am avut și pe vremea când căutam grădiniță pentru Alex. Cred că poți găsi educatori faini și fără să traversezi orașul, să trezești copilul cu noaptea în cap și să îl ții pe drumuri și la dus și la întors.
• Să fie educatori care iubesc copiii – și care fac meseria asta pentru că au chemare pentru asta. Nu am căutat să fie un sistem anume. Putea fi și Montessori, Waldorf sau orice altceva atâta timp cât copiii aveau un spațiu sigur, erau tratați cu respect și primeau iubire. Grădinița aleasă merge pe principiile Reggio Emilia.
• Să petreacă mult timp afară – Prefer oricând învățarea experiențială și pentru copii și pentru adulți. Am vrut o grădiniță unde copiii să stea cât mai mult la aer, iar Sara merge de 2 ori pe săptămână la pădure să exploreze, să se cațere, să sară în bălți, să se murdărească și să se distreze cu colegii și cu educatorii. În celelalte zile se joacă în curte.
• Să aibă un meniu echilibrat – Nu suntem extremiști când vine vorba de mâncare, dar ne străduim ca cea mai mare parte a mâncării să fie sănătoasă și potrivită nevoilor noastre.
• Să îi lase pe copii să fie copii – fără fișe de colorat, fără stickere pe haine ca recompensă, fără serbări și poezii învățate pe de rost. Am simțit nevoia unui spațiu unde să poată explora, unde să se pună accent pe inteligența emoțională și pe cultivarea relațiilor.
• Să aibă un cost decent – Când ai doi copii, o rată la casă și mai ești si freelancer, te uiți atent la cheltuieli. Mă rog, ar trebui să fim atenți la comportamentul nostru financiar oricum, cu și fără copii, cu și fără job etc.

Mai fac copiii și câte un pic de engleză, și ceva muzică și mișcare, mai au și ceva yoga, experimente, locuri de lectură cu perne mari și pufoase. Dar cel mai mult îmi place că au alături niște educatori tineri, plini de energie și de idei năzdrăvane și care nu se tem să sară în bălți împreună cu copiii. 🙂

Voi ce criterii ați luat în calcul când ați ales grădinița pentru copiii voștri?

 
 
Citește și:

Prima zi de acomodare a Sarei la grădiniță

În loc de ”Cum a fost la grădiniță?”

Cum pregătim noi copilul pentru întoarcerea la grădiniță

Ultima prima zi de grădi

Misiunea ”Acomodarea la grădi”
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.