“Sunt o împiedicată!”
“Nu sunt în stare de nimic!”
“Ce bleagă sunt!”
“Am două mâini stângi!”
“Iar am dat-o în bară!”
”Alții mereu reușesc, numai eu nu pot!”
Îți sună cunoscute vorbele de mai sus? Ştii că nu trebuie neapărat să le rosteşti şi că doar gândurile în sine au un impact negativ asupra ta şi a stimei tale de sine?
Pun pariu că prietenei tale cele mai bune nu i-ai spune aşa ceva. Am dreptate? Şi-atunci ție de ce ți-ai face acest rău?
Ne facem rău singuri
Povesteam mai pe larg aici că oamenii își petrec 46.9% din timpul lor de veghe gândindu-se la altceva decât ceea ce fac și, de regulă, plimbarea asta a minții îi face nefericiți.
Una dintre clientele mele de coaching era foarte autocritică. Ajunsese să își ia validarea numai din exterior. Căuta mereu proiecte noi peste proiecte noi, alerga de la un rezultat la altul, nu își asuma meritele și nu prea sărbătorea succesele. Vedea mai degrabă ce nu era bine și trecea repede cu vederea rezultatele pozitive. Ca o paranteză, ai observat că avem tendința să accentuăm tot ce nu e nu e bine, să fim supărați cu zilele sau cu săptămânile, iar de victorii ne bucurăm câteva minute, poate ore și apoi mergem mai departe? Revenind, când primea feedback încurajator de la superiori clienta mea avea tendința să nu îi creadă dacă nu auzea același lucru de mai multe ori și eventual din mai multe surse.
Acum câteva zile, o persoană apropiată mie a petrecut cel puțin o oră verificând prognoza meteo și, pentru că nu îi plăcea ce vedea a început un intens proces de ruminare. Acum erau 40% șanse de ploaie, acum erau 60. Ea se pregătea de o ședință foto în aer liber, ședință care mai fusese amânată. Devenea tot mai stresată și deconectată de la conversațiile din jur și își imagina probabil cele mai rele scenarii. În mod evident, vremea face fix ce are ea chef să facă, indiferent de câți nervi ne-am face. So why do it?
Hai să îți spun ceva despre creierul tău și despre motivul pentru care e super important pe ce îți concentrezi atenția.
Creierul e un device de ștergere
Creierul tău, la fel ca al meu și al tuturor oamenilor este bombardat cu aproximativ 11 milioane de informații percepute de simțurile tale în fiecare secundă a fiecărei zile. Nu procesezi conștient decât o foarte, foarte mică parte dintre ele (undeva în jur de 50 pe secundă din acele milioane). Cu alte cuvinte, ceierul este un device de ștergere și are grijă să nu faci vreun scurtcircuit din cauza avalanșei informaționale.
Partea creierului care decide ce e important și trebuie să treacă de filtru ca să ajungă în mintea conștientă și ce nu e important și trebuie șters se numește sistem reticular activator, reticular activating system (RAS). Printre funcțiile importante pe care le îndeplinește, acesta are și rol de filtru de atenție. El sortează automat informațiile și elimină ce nu e esențial.
Uite, de exemplu, dacă ai lucrat vreodată cu succes dintr-o cafenea sau dacă ai reușit să te concentrezi la ceva în timp ce colegii de birou erau mai gălăgioși, să știi că această parte a creierului te-a ajutat. Un alt exemplu care să te ajute să înțelegi cum funcționează acest RAS este atunci când în cercul tău de prieteni auzi despre un produs de care ei sunt extrem de mulțumiți și brusc te trezești că vezi produsul prin vitrine sau pe site-uri, observi că îți apar în feed-ul de social media reclame, articole etc despre acel produs. E peste tot! Interesant e că acele informații erau acolo și înainte. Nu s-au îndesit reclamele și nici nu e vreo conspirație împotriva ta. Pur și simplu produsul a devenit important pentru tine și ai început să îl remarci.
Fix așa funcționează și algoritmii rețelelor de socializare. Când interacționezi cu anumite postări, îi spui algoritmului ce e important pentru tine și îți va afișa mai des acel tip de conținut (sau conținut creat de o anumită persoană pe care o urmărești) care pare interesant pentru tine și mai rar spre deloc pe cel care pare că nu e important pentru tine.
Inclusiv întrebările pe care ți le pui (mai exact calitatea lor) joacă un rol important în felul în care sistemul reticular activator decide pe ce e nevoie să se concentreze. Când pilotul tău automat rulează mereu întrebări de genul ”De ce nu sunt suficient de bun?”, ”De ce nu sunt la fel de bun ca?”, ”De ce nu pot să fac cutare lucru?” etc. aceste întrebări cu conotație negativă îți vor aduce și dovezi care să confirme poveștile pe care tu ți le tot spui.
Ce poți face?
Reversul a ceea ce am scris mai sus e valabil și el. Cu un mindset de creștere, cu focus pe evoluție, oferindu-ți recunoaștere și validare îți întărești convingerea că tu poți, că ești suficient de bun, că vei reuși și vei găsi dovezi care să confirme asta.
Da, și tu poți schimba felul în care te vezi, în care interpretezi lucrurile care se întâmplă. Primul lucru de care ai nevoie e mai multă conștientizare pentru că nu poți schimba ceea ce nu conştientizezi. Apoi, e nevoie să faci acțiuni concrete (mici și constante), diferite de cele din trecut.
Am o propunere pentru tine. În următoarea săptămână fii atentă la felul în care vorbeşti despre tine și la întrebările dominante pe care ți le tot pui. Numără şi notează pe un caiet situațiile care le-au declanșat. Apoi poți face pasul următor, acela de a opri avalanşa de critici şi de a le înlocui încet, încet cu afirmații neutre, fără critică. De exemplu, în loc să spui că eşti fraieră pentru că ai vărsat cafeaua, poți doar să spui că ai vărsat-o fără să te judeci pentru asta.
Mai multe despre cum poți combate gândurile negative găsești în episodul 12 al podcastului Pauza de Bine unde am explicat pe un exemplu concret cum să le recadrezi.
Citește și:
Care e povestea pe care ți-o spui despre tine?
Mindfulness sau cum să nu lași prezentul să treacă pe lângă tine
Campioni la autocritică
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
Multumesc pentru motivare!