Oamenii își petrec 46.9% din timpul lor de veghe gândindu-se la altceva decât ceea ce fac și, de regulă, plimbarea asta a minții îi face nefericiți. Așa zice un studiu făcut de doi psihologi de la Harvard. Cu alte cuvinte, în 50% din timpul în care nu dormim mintea noastră aleargă de colo colo gândindu-se la ce s-a întâmplat sau făcându-și griji pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Și cum noi funcționăm mult pe pilot automat nici nu ne dăm seama că mintea noastră e împrăștiată peste tot. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Poți încerca să îți urmărești gândurile timp de 5 minute și te vei convinge.
Vestea bună este că ne putem antrena mintea să stea mai mult în aici și acum prin practica de mindfulness sau arta de a fi prezent, de a te concentra fix pe ceea ce faci.
Ce este mindfulness?
Mindfulness înseamnă să fim cu totul în prezent, să ne observăm emoțiile, gândurile sau experiențele fără să le judecăm. Atât. Sigur că gândurile nu pot fi oprite doar pocnind din degete. E OK să le lași să vină și să plece într-un mod non-critic și să rămâi concentrat pe ceea ce faci.
Cam cât de fain trebuie să fie să fii conștient de fiecare experiență prin care treci, să o iei așa cum vine fără să îți dorești să se fi întâmplat altfel. Cât de eliberator trebuie să fie să te bucuri de ce e plăcut și să știi că nu va dura la infinit. Sau să navighezi stările neplăcute cu convingerea că ele nu vor rămâne așa mereu.
Îmi vine în minte exemplul părintelui care mereu abia așteaptă ca cel mic să atingă nu știu ce etapă de dezvoltare uitând să îmbrățișeze cu totul etapa în care copilul se află atunci.
Un alt exemplu e când știi că te apropii de sfârșitul vacanței și deja îți pare rău că se va termina uitând că încă mai ai câteva zile în care să te bucuri de ea din plin. Cred că am fost cu toții în filmul ăsta cel puțin o dată.
Mindfulness e vacanța de care creierul tău are nevoie ca să se oprească din alergatul continuu. Sau antrenamentul de fitness de care are nevoie ca să rămână în formă. Sau modalitatea prin care tu să deții controlul asupra emoțiilor și gândurilor tale, să nu te lași atras în toate interpretările pe care mintea ta le face.
De ce ai vrea să încerci să fii mindful?
Nu puține sunt studiile care arată că practicarea stării de prezență conștientă are multe efecte benefice nu doar asupra creierului, ci și a stării generale de sănătate, inclusiv la nivelul sistemului imunitar.
Dacă mai ai nevoie și de alte motive, here you go:
- reduce nivelul de stres și crește reziliența
- ajută la reglarea sănătoasă și mai eficientă a emoțiilor
- facilitează o mai bună cunoaștere de sine
- îmbunătățește puterea de concentrare
- crește calitatea somnului
- crește capacitatea de a rămâne obiectiv în situații tensionate
5-10-15 minute de fitness mental în fiecare zi sunt suficiente pentru ca efectele pozitive să înceapă să apară.
E greu să fii mindful?
Deloc! Asta dacă poți să nu te critici atunci când nu îți iese. Prezența conștientă e un fel de artă în zilele noastre care se desfășoare pe repede înainte, asta e adevărat. Dar să faci pași spre a fi puțin mai mindful decât ai fost până acum nu trebuie să fie complicat. De fapt, poate fi tare simplu:
- să mănânci ceva și să te concentrezi doar la asta, să fii atent la gust, miros, textură sau culoare;
- să fii cu totul într-o conversație cu cineva, să asculți, să îl privești în ochi, să fii curios să îi afli povestea;
- să schimbi ruta pe care mergi la serviciu, pe un drum pe care nu îl știi și cu ochii închiși;
- să te joci cu copilul fără să îți faci în gând liste de to-do, fără telefoane sau televizor;
- să te speli pe dinți fără ca în mintea ta să ruleze între timp filmul zilei care stă să se încheie sau cel al zilei următoare.
Exemplele pot continua, dar am în lucru un alt articol cu mai multe idei de activități. Da, să fii prezent poate fi chiar atât de simplu. Și-apoi, când vei dori să experimentezi altceva, la fel de ”necomplicat” poți încerca meditația – un alt ”balaur” deseori greșit înțeles.
Să nu te dai bătut dacă nu iese din prima. Știi, creierului îi place să facă pe șeful, îi place să fie ocupat. El scanează întruna mediul ca să nu fie luat prin surprindere de vreun pericol și când nu face asta caută surse de plăcere ca să se simtă bine. Din experiența mea liniștirea gândurilor cere răbdare și perseverență. De exemplu, când îmi dau seama că un gând îmi dă târcoale iau la cunoștință și apoi mă întorc la momentul prezent fără să mă învinovățesc.
Cam asta zice și Shauna Shapiro în TED Talk-ul de mai jos: ”mindfulness is intentionally paying attention with kindness”.
Na, dacă tot e suficient să incluzi doar 2-3 momente scurte de mindfulness în programul tău zilnic te invit să încerci o #PauzăDeBine cu un strop de prezență conștientă.
Just be! 🙂
Sursa foto:
Citește și:
În ce fel ești mai înțelept decât erai acum un an?
Încăpățânarea de a fi perfecți și de ce facem asta
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
Chiar ma intrebam zilele acestea cum sa fiu mai mindful. Se apropie ziua nuntii mele și as vrea sa ma bucur de ziua respectiva, sa o trăiesc așa cum merita, sa vad dincolo de lucrurile pe care le am de bifat la fiecare moment…
Felicitări, Iulia! Ce mă bucur că ți-a ieșit articolul în cale! Să știi că ziua nunții va trece foarte repede. Îți doresc să fie cel puțin la fel de frumoasă cum ți-ai imaginat-o! Iar tu să fii prezentă cu totul. 🙂
Multumesc pentru acest articol, eu ma cam lupt sa fiu prezenta, mi se pare ca merge greu, dar merg mai departe, in ritmul meu.
Doamne cate filme mentale mi se deruleaza in cele 2 minute cat ma spal pe dinti :)))
zilele aastea mi am amintit datorita Pisicii pe sarma de momentele din copilarie cand ascultam povesti la pick up. eu nu aveam acasa dar mergeam la o colega. cata liniste si pace era in noi si cata rabdare aveam sa stam nemiscate si sa ascultam. acum ascult povesti cu copilul pe telefon si ma surprind ca s a terminat povestea dar eu ncii n am auzit o de fapt. noroc ca fac exercitii cu copilul si l intreb pe el ce a inteles si asa aflu :). dar la fel de adevarat e ca nici copiii nu mai au stare sa asculte. dante are desi mai bâțâie din picioare dar am incercat sa captez si alti colegi de ai lui si nu am reusit. se plictisesc repede, nu reusesc sa isi imagineze povestea , nu au exercitiul asta. de accea si la teme le e greu sa se concentreze, fiind obisnuiti sa fie inconjurati de multi stimuli (asta de la Oana Moraru citire ).
ma crezi ca am ajuns sa imbratisez fiecare moment in care ma bucur de cate o șotie a lui Horia, ca simt ca traiesc constient acea clipa? asta e viata pe care o ducem azi si uneori e ca o lupta contracurentului.
Normal că te cred! Știu exact la ce te referi. 😀