Am așteptat sâmbăta trecută mai ceva ca pe pâinea caldă pentru că urma să revin la locul unde mi-am petrecut atâtea zile și ore în ultimele luni. Am ajuns la un workshop pe care îl vânam de fix un an și m-am bucurat tare că am ales să particip. Ca în fiecare weekend de școală de coaching am plecat cu multe teme de gândire, cu un boost de energie și cu idei de pus în practică și de dat mai departe.
Unul dintre exerciții a fost să ne notăm pentru ce anume din anul trecut suntem recunoscători, să ne gândim la care sunt lecțiile pe care le-am învățat din ele și, preferata mea, să scriem în ce fel suntem mai înțelepți decât acum un an.
Pentru mine anul trecut a fost unul și frumos și greu, dar a fost mai ales important. A fost anul în care m-am pus pe lista de priorități după mult timp, în care m-am ocupat de pregătirea revenirii oficiale în câmpul muncii după doi ani de concediu și anul în care m-am întors spre mine. Și câtă nevoie aveam de asta.
Ne învățăm lecțiile de care avem nevoie când suntem învinși de propriile puncte tari.
Citeam ieri pe Facebook ideea asta și mi s-a părut că se potrivește tare fain cu articolul ăsta. Am avut parte de multe lecții anul trecut. Unele au durut, altele m-au surprins, dar din toate am învățat câte puțin despre mine.
În ce fel sunt mai înțeleaptă decât eram în urmă cu un an? Mă cunosc mai bine, am înțeles multe despre cum sunt și mai ales despre cum nu sunt, despre cum vreau și cum nu vreau să fiu. Mă simt pregătită pentru noua provocare în care am pășit. Am înțeles că a-mi arăta vulnerabilitatea e un act de curaj. Am înțeles despre mine că am mai multe de oferit altora decât îmi dădeam voie să cred. Mă simt mai vie și ceva mai liberă, chiar dacă mai am lucruri de îndreptat la felul în care îmi iau singură puterea și le-o cedez unor sabotori mentali. Am înțeles cât de multe din defectele mele de părinte vin dintr-o zonă a creierului mai greu accesibilă, că sunt direct responsabilă de cum vor fi copiii mei ca adulți, ca parteneri de viață, ca profesioniști, ca părinți. Și mă simt și speriată pentru că îmi dau seama că doar eu sunt responsabilă pentru parcursul meu prin călătoria numită viață. E un proces și acum am înțelepciunea de a avea încredere în el.
Tragem linie, vedem unde dă cu plus și unde dă cu minus, decidem ce e de făcut și facem. Viața e mult prea scurtă să facem altfel. E mult mai util să ne luăm lecția și să mergem mai departe cu temele făcute decât să ne bălăcim în ceea ce se cheamă learned helplesness, adică un soi de neputință învățată.
Așadar, acum că anul a început de două săptămâni și ne-am revenit din beția obiectivelor, ia o foaie și un pix și răspunde și tu la întrebarea asta: în ce fel ești mai înțelept decât erai acum un an? Și dacă simți să împărtășești, sunt sigură că am avea de învățat din experiența ta.
Sursa foto: Pexels
Citește și:
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Fresh start: Un an cu multe intenții și zero obiective
Harta ta spre fericire cum arată
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
4 Comments
Wow, ce provocare frumoasa si interesanta 🙂 Eu, cu siguranta ma simt mai inteleapta pentru ca sunt mult mai relaxata in ceea ce priveste viitorul (adica am trecut de la nivelul nu pot sa dorm noaptea de atatea griji , la eu fac ceea c epot, restul se ocupa Universul). Si am descopeit ca mai am multe de invatat despre mine- chiar acum sunt in plin proces de autocunoastere si intelegere a propriei persoane.
Călătorie frumoasă spre tine să ai! Trust the process! 🙂
Asta da provocare. Pentru mine 2017 a fost anul în care chiar am avut grijă de mine (de corp, de minte, de suflet), anul în care am devenit mamă, în care m-am descoperit cum nu o mai făcusem până atunci. Cred că a fost un început minunat pentru procesul ăsta de zi cu zi în care învățăm despre noi…
Ce an frumos ai avut, Simone! Felicitări! 🙂