Degetele alunecă pe tastatură de parcă ar avea o minte a lor. Scriu cu spor deși în jurul meu, în sufragerie, e haos și forfotă mare. Alex și Sara se joacă zgomotos și lipsiți de griji după ce ieri au făcut febră. Pornesc muzica și dau suficient de tare să le acopăr parțial vocile ascuțite. Mă gândesc la câte s-au întâmplat anul ăsta…

Știi că ai avut un an bun când, în ciuda tuturor greutăților, îl închei cu sufletul plin, cu zâmbetul pe buze și cu recunoștință.

Minunat de greu! Așa a fost pentru mine anul care stă să își ia la revedere. L-am început cu o pneumonie (venită după varicela copiilor) care m-a ținut bolnavă săptămâni multe și de care am scăpat foarte, foarte greu. Din cauza bolii nu am ajuns la două workshop-uri la care eu îmi doream chiar foarte tare să ajung și m-am lamentat că mie nu îmi iese nimic niciodată. Îl închei cu o gripă care ne-a prins în grade diferite pe toți.

Am avut parte de decizii grele, de nereușite, de vacanțe eșuate, de schimbări, de certuri, de probleme de sănătate, asta așa, în linii mari. Cu toate astea, când mă uit înapoi la 2017 văd mult mai limpede lucrurile pozitive.

Am vrut un an trăit cu sens

Nu știu câți dintre voi urmăreați blogul acum aproape un an. La începutul lui ianuarie scriam că îmi doresc un an trăit cu sens și mă bucur tare că am ales așa.

2017 a fost pentru mine un nou start pe un drum care m-a adus mai aproape de mine, de ce îmi doresc cu adevărat.

• Pauza de bine – În vacanța de Paști mi-am dat seama că oricât de mult mi-ar plăcea să stau cu Sara, am nevoie și de altceva. Îmi doream să mă reapropii de ce știam eu să fac ca trainer, să ung rotițele și să mă întorc cumva la treabă. Așa am lansat, la început de mai, proiectul #PauzaDeBine care a devenit unul foarte important pentru mine.
• Școala de coaching – Mi-am dorit să devin coach încă dinainte să aflu că sunt însărcinată cu Sara. Simțeam că e o artă care îmi va fi de folos în tot ce mi-am propus să fac. Am terminat școala chiar înainte de sărbători, am avut câteva ședințe de coaching deja și mai am altele programate. După experiența asta am înțeles că nu trebuia să ajung la început de an la cele două workshop-uri. Nu ar fi fost momentul potrivit pentru că nu eram pregătită.
• Freelancing – Una din cele mai curajoase decizii pe care le-am luat anul ăsta a fost să renunț la eticheta de corporatist după mai bine de 11 ani, în favoarea celei de freelancer. Despre asta voi povesti mai pe larg în curând.

• Blogul a crescut foarte frumos – El e în continuare oglinda mea fidelă, așa că reflectă exact etapele prin care am trecut și preocuparea mea de a pune dezvoltarea personală într-o lumină mai bună. Mă opresc puțin aici ca să îi mulțumesc echipei Parenting Ads care se ocupă de partea comercială a blogului. Și da, voi continua să vă aduc în atenție produse și servicii în care cred și, ca până acum, voi ține postările obișnuite și pe cele publicitare într-un raport sănătos în așa fel încât voi să aveți o experiență plăcută pe blog. Vreau să îi mulțumesc și lui Valeriu că se ocupă de partea tehnică a blogului și se asigură că totul funcționează în parametri normali.
• Afirmare ca specialist – În urma câtorva discuții cu colegi din blogosferă mi-am dat seama că multă lume mă știa doar ca blogger. Ăsta a fost un feedback foarte important pentru mine. Am început să scot la lumină abilitățile mele de trainer, să le fac cunoscute. Am primit cu bucurie ocaziile de a vorbi din poziția specialistului în interviuri și guest post-uri. 

• Curs de public speaking – În decembrie am livrat un prim atelier de Public Speaking după mai bine de 2 ani de pauză. Nu am resimțit aproape deloc perioada asta de absență și m-am bucurat teribil de experiență.
• Am biroul meu – Mi-am amenajat un mic spațiu în sufragerie ca să pot lucra în condiții mai bune. Da, e înconjurat de jucării și în jurul meu mereu e gălăgie. Dar am masa mea, scaunul meu și dulapul meu. Și asta mă face să mă simt mai bine și mă ajută să lucrez puțin mai organizat. Mi-am dat seama că și copiii înțeleg mai bine că lucrez și am nevoie de timp atunci când stau la birou.
• Am călătorit – A ajuns în multe locuri frumoase cu Alex și Sara anul ăsta. Am început seria călătoriilor cu un city break la Roma, am ajuns apoi în Antalya, iar sfârșitul verii ne-a prins prin dealurile Transilvaniei (aici mai am o restanță pentru că nu am apucat să vă povestesc despre a doua parte a vacanței, dar remediem!).

Toate astea au mers mână în mână cu rolul meu de mamă, soție, femeie, câteodată în aromonie, alteori în contratimp. Dar m-am asigurat că 2017 chiar va fi și despre mine. Și a fost!

 

 
Mulțumesc, 2017, pentru lecții, mamei și soțului pentru că m-au ajutat mult ca eu să reușesc să fac toate astea.

Pentru anul următor am câteva intenții și zero obiective. Dar despre asta vorbim peste câteva zile. 😉
 
 
Citește și:

Fii prieten cu teama, dar nu o lăsa să ia decizii pentru tine

Și tu aștepți momentul potrivit?

Fii pe placul tău, nu pe placul altora
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.