De câte ori nu ne începem noul an cu liste de obiective de îndeplinit pe parcursul următoarelor 365 de zile?
De câte ori nu pornim cu o energie de zici că vom muta munții din loc, doar ca să realizăm după puțin timp că am rămas fără ”combustibil”?
De câte ori nu ajungem la final de an, tragem linie și ne criticăm pentru toate obiectivile nebifate (chiar dacă avem și multe duse la bun sfârșit)?
Am învățat pe propria piele să nu îngrămădesc zeci de obiective pe o foaie la început de ianuarie. Chiar și așa însă am avut de furcă cu ele. Pe măsură ce se apropia acel deadline arbitrar stabilit de mine cu luni în urmă mă trezeam că sunt stresată că nu îl voi atinge, că nu voi reuși să îl îndeplinesc și să pun presiune pe mine, ca un hyper achiever și un perfecționist desăvârșit.
Intenții în loc de obiective
Unul dintre motivele pentru care cred că multe rezoluții eșuează din start este că sunt considerate la modă, fără a fi însă înțelese corect. Zilele astea am citit foarte multe articole despre obiectivele pentru noul an. Multe dintre ele aveau aceleași două greșeli. Prima este lipsa unui de ce clar. Care e motivul pentru care îți stabilești un anumit obiectiv? În ce fel este el important pentru tine? A doua este formularea greșită a obiectivelor, care sunt confundate sau contopite cu planul de acțiune. Întrebarea la care trebuie să răspundă obiectivul este ce, nu cum. Ce anume vrei să faci și până când? Partea de cum ține de planul de acțiune. Voi reveni cu un alt articol despre obiective și voi detalia.
La școala de coaching am descoperit însă o alternativă la obiective: intențiile.
Dacă obiectivele sunt mult despre ce vrem să facem și până când, lucruri pe care vrem să le bifăm, intențiile sunt mult despre cine vrem să fim și despre cum ne vom simți când vom ajunge acolo. La modul simplificat intențiile sunt mai din suflet și le poți stabili chiar dacă habar nu ai cum le vei pune în practică. Nu forțezi nimic, chiar dacă îți stabilești n intenții (unde n poate fi orice număr).
Când îți pui o intenție îi lași Universului loc de joacă.
Când îți pui o intenție îi lași Universului loc de joacă. Mi-a plăcut mult ideea asta. E ca și cum i-ai da minții inconștiente o direcție, o imagine a cine și cum vrei să fii și apoi să o lași în pace. Imaginea asta însă, readusă din când în când în minte, este una puternică.
Am rezonat din prima cu intențiile. Să ai o claritate asupra unde vrei să mergi fără să pui presiune pe tine pentru a atinge acel rezultat cred că îți crește, paradoxal, șansele de reușită. Și asta pentru că mindset-ul de setat intenții e altul decât mindset-ul de stabilit obiective.
Ai observat că pe măsură ce se apropie deadline-ul pentru atingerea unui obiectiv sau apar obstacole în calea realizării lui începi să te stresezi? Numai că atunci când te afli sub așa o presiune, creierul o percepe ca pe un pericol și intră în fight/flight response, adică în modul de supraviețuire. Nasol este că al tău cortex prefrontal se închide în astfel de momente ceea ce înseamnă că vezi doar pericole, nu și oportunități.
Când vrei cu disperare ceva corpul e inundat cu hormonii stresului și apare mecanismul de autosabotare: deși îți propui în cadrul obiectivului că vrei ceva, ai în spate teama de a nu pierde cumva acel ceva. În cazul obiectivelor avem un atașament foarte strâns față de rezultat. La intenții trebuie să ne detașăm de rezultat – sau altfel spus trebuie să vrei fără să vrei.
Condițiile pe care intențiile trebuie să le îndeplinească nici nu sunt multe. Ele trebuie să fie congruente cu valorile tale, cu misiunea ta. Trebuie să te umple cu energie bună și de bucurie și să fie pozitive, adică ceva spre care să tinzi, nu ceva de care să fugi. Pentru că, ghici ce? Intențiile funcționează și invers. Dacă îți spui că știi sigur că va fi greu e foarte posibil să fie așa.
Pentru următoarea #PauzădeBine ia-ți puțin timp pentru tine, gândește-te la ariile din viața ta asupra cărora vrei să te concentrezi și formulează-ți intenții pentru ele. Încearcă să te imaginezi la momentul îndeplinirii lor. Cum te vei simți?
Așadar, tu cine vrei să fii la final de an? Și cine vei fi tu zi de zi în sprijinul intenției tale?
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Citește și articolele anterioare din seria Pauza de bine aici.
Sursa foto articol: Shutterstock
Citește și:
1 ianuarie – cursa celor prea multe obiective
Harta ta spre fericire cum arată?
De ce ar trebui să îți definești fricile, nu obiectivele
Fii pe placul tău, nu pe placul altora
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
24 Comments
Studiez Kabbalah si cuvantul intentie, kavana in ebraica, este des folosit. Se spune chiar ca Dumnezeu nu ne aude rugaciunile, ci ne citeste intentia din inima.
Tot despre intentie imi povestea ceva o prietena, medic acupuncturist: era in China, acasa la un batran vindecator cu ace si acesta le facea o demonstratie. Ea se uita usor intrigata, punctul in care fusese pus acul nu era cel pe care il stia ea. I-a spus asta si batranul a zambit cald si i-a spus: nu conteaza asa mult punctul, ci intentia cu care infigi acul. Aceea vindeca si actioneaza, nu acul…
E mult de povestit despre intentie, am scris si eu pe blog despre si caut sa lucrez de cativa ani cu intentiile. Unele rezultate au fost magice, intentia are o forta directoare puternica, daca este setata corect.
Exista si o carte interesanta, se numeste Experimentul intentie, de Lynne McTaggart, o recomand.
”Ne citește intenția din inimă…”. Ce frumos spus! Știu, I just scratched the surface. Mi se pare un ”instrument” foarte puternic și poate nu pe deplin explicabil. Mulțumesc de recomandarea de carte! 🙂
Sincera sa fiu n-am inteles care e faza cu intentia. Ce e o intentie, de fapt? Un exemplu m-ar ajuta :).
Trebuie sa recunosc ca eu abia de vreo 2 -3 ani incoace imi stabilesc obiective, le scriu pe blog, dar sunt foarte clare si specifice. Si le si indeplinesc, tocmai pentru ca sunt specifice. Consider ca sunt obiective pentru ca mai degraba raspund la intrebarea Cum.
Tinand cont ca eu recent m-am apucat de scris obiective (si pentru mine chiar functioneaza) sunt surprinsa sa vad ca noul trend din blogosfera e altul – se migreaza spre intentii.
Hey! 🙂 Bine ai revenit! Discuția e una mai lungă aici, dar răspund punctual. Nu e deloc greșit să îți stabilești obiective, cu atât mai mult dacă sunt ”setate” corect și reușești să te atingi. Intențiile sunt produse ale imaginației noastre. Există o corelație între momentul în care începi să preferi să pui intenții și nivelul de conștiință la care te afli (voi reveni în curând cu un articol).
Un exemplu de intenție ar putea fi să fiu părintele de care copilul meu are nevoie, să îl văd și accept așa cum este. E ceva foarte specific, dar într-un mod diferit față de un obiectiv. Mai departe, mă imaginez că am devenit acel părinte, mă văd într-un tablou. Cum sunt? Cum mă simt? Ca o proiecție. Și-apoi mă gândesc cine voi fi eu și cum voi reacționa și relaționa cu el zi de zi în așa fel încât tabloul ăla să devină realitate. Voi fi mult mai prezentă și pe fază în interacțiunile zilnice cu copilul și voi putea identifica momentele în care risc să derapez.
Legat de obiective, ele întotdeauna răspund la întrebarea ce. Vreau să citesc cartea X până la sfârșitul lunii ianuarie. Orice răspunde la întrebarea cum e plan de acțiune, respectiv modalități de a duce obiectivul la bun sfârșit. Gândește-te așa: obiectivul, odată stabilit, e bătut în cuie. Planurile de acțiune pentru a-l atinge sunt mai multe și se pot schimba din mers pentru a ne asigura că îndeplinim obiectivul (poți citi câte 30 de pagini în fiecare zi; poți citi 60 de pagini azi și niciuna mâine; etc.). Sper că te ajută ce am scris. 🙂
Multumesc mult, Cristina, ca ti-ai facut timp sa imi explici! Acum am inteles mai bine! Abia astept urmatoarele articole despre asta.
Cu mare drag! Mulțumesc pentru întrebări! :*
Și mie îmi vine un exemplu legat de intenții. Să spunem că cineva îți propune să ajute pe alții. Dacă în spatele acestui obiectiv este o intenție de genul ”poate într-o zi o să mă ajute și pe mine careva” atunci obiectivul poate fi atins, dar intenția din spatele lui va crea în subconștient o ”bombă”, care în ziua (și ziua poate fi chiar și peste mai mulți ani) în care va exploda va face pe acel cineva să exclame: ”pe mine de ce nu mă ajută nimeni când am nevoie”.
Uite un exemplu – obiectivele anului 2017. O parte le-am indeplinit, o parte asa si asa. Dar nu ma simt deloc vinovata, pentru ca am fa ut multe altele in plus:
https://nataliadabija.ro/wishlist-pentru-2017/
Poate secretul e in a vedea vinovatia aceea, ci nu in cum le numim – intentii, obiective, rezolutii etc.
A vedea de unde vine vinovatia aceea…
Si eu imi pun intentii de cativa ani buni, am scris si in articolul meu de semi-bilant de ele https://pisicapesarma.ro/nu-mai-vreau-obiective-si-nici-artificii-ma-multumesc-cu-destulul-meu/
Eu cred ca una din diferentele intre intentii si obiective este ca intentiile pot si chiar este recomandat sa fie un pic din sfera “visarii’, nerealiste ar putea spune scepticii. Lasa loc de lucru Universului, dar principala conditie este relaxarea. Cel mai elocvent exemplu este cel trait pe propria piele. Una din intentiile lui 2017 a fost sa reducem ratele la jumatate. Habar nu aveam cum urma sa facem asta, iar realitatea arata complet nefavorabil. Nu am facut nimic concret pentru indepinirea intentiei, nu m-am cramponat absolut deloc de ea, dar am continuat sa ma gandesc la ea cand si cand, pe parcursul anului, desi premisele de indeplinire erau zero. In iulie a venit propunerea pentru The Wall si chiar daca intentia se va implini de abia la inceputul acestui an, va fi mai mult decat am cerut, adica vom inchide aproape complet ratele, ceea ce parea complet imposibil la inceputul anului. Dupa mine, intentiile trebuie sa aiba un dram de nebunie, asta le face mult mai frumoase ca obiectivele.
M-am intins :-), dar am vazut intrebarea Nataliei si am simtit sa imi expun si eu parerea, pentru ca pentru mine intentiile chiar lucreaza.
Un an minunat sa avem!
Wow, Ioana, asta da realizare! Ma mira sa aud de la voi de “a lasa loc Universului”. Ai zis tu si a zis cineva mai sus, iar Cristina a parut ca este de acord. 🙂 Eu sunt la stadiu cand cred ca daca nu le fac eu, atunci nimeni le face pentru mine. 🙂
Trust the process. 😉
Și cu multe intenții devenite realitate, da? 🙂
Intențiile te lasă să fii mai liber decât obiectivele, nu pun atâta presiune și nu te simți atât de vinvovat când nu se materializează.
Ce simplu ai explicat! 🙂
Îmi place asta cu intențiile. Sau le ziceam eu scopuri. În momentul în care știi care ți-e scopul, știi ce urmărești să obții, îi lași loc creierului loc să găsească cele mai bune soluții. În contrast cu a te focusa pe lista de lucruri care trebuie făcute și care niciodată nu se mai termină și la care se tot adaugă și obosești și pentru care de fapt nu ai o finalitate.
Scopul nu este să-ți bifezi toată lista. Scopul este să bifezi 20% din acele sarcini care te aduc cu 80% mai aproape de rezultat, de scop. Paretto functioneaza peste tot. 🙂
Cristina sa stii ca si eu rezonez cu ceea ce ai scris 🙂 Super acest articol, scurt si pozitiv!
Personal, obiective as scrie mai putine, daca ar fi sa le monitorizez apoi. Dar intentii pot scrie cat imi pofeteste inima si patea buna e ca din ele sigur ceva se va realiza, e legea numerelor 😀
Să ai un 2018 cu multe intenții devenite realitate! 🙂
[…] asemenea, aș vrea să vă spun că eu, la acest capitol, am rezonat cu Cristina Oțel și printre intențiile mele din acest an se numără și faptul că mi-am propus să trăiesc mai frumos, mai simplu, mai […]
Dragă Cristina, îți citesc blogul de câteva luni, dar nu cred că am mai comentat până acum. Dar articolul ăsta chiar mi-a dat un impuls, mai ales că lucrez la obiectivele pentru 2018. Mi-am dat seama că, fară să ştiu, cochetez cu ideea asta de intenție de vreo doi-trei ani (cu rezultate!). O asociam mai degrabă cu legea atracției, poate că se aseamănă. Îmi e de mare ajutor, la fel şi comentariile. Mulțumesc! Ar fi super să scrii mai multe articole din zona asta 🙂
Simone, mulțumesc că ți-ai luat timp să scrii și mă bucur că ți-a fost de folos vizita pe blog. Nu a fost nevoie să aprob comentariul, deci nu ești la prima ”abatare”. 🙂
[…] https://www.cristinaotel.ro/un-an-cu-intentii-in-loc-de-obiective/ – Un proiect cu care rezonez este cel al Cristinei, Pauza de Bine. Desi nu stiu sigur daca se incadreaza in categoria campanii, eu cred ca poate fi asimilat uneia, pentru ca articolele scrise in fiecare marti sunt despre o viata mai constienta, despre schimbarea noastra (singura posibila!), ne invita la introspectie, la descoperirea resurselor noastre interioare. In articolele Cristinei din Pauza de Bine eu mereu gasesc inspiratie. Iar la inceput de an avem o propunere diferita de a face rezolutiile pentru 2018 – in loc de obiective sa ne stabilim intentii. Challenge accepted! […]
Cred că am participat la un concurs :). Te pup.
[…] că eu, la acest capitol, am rezonat cu Cristina Oțel și am ales să îmi setez mai degrabă intenții decât obiective. Vă las mai jos o parte din ele, poate vă inspiră […]