Am obosit să îmi fie frică. Am obosit să îmi pese de părerile celorlalți pentru că și acolo tot de o frică e vorba. Am obosit să super filtrez mesajele pe care vreau să le transmit ca să nu se supere nimeni, să mă tem de eșec și mai ales am obosit să îmi fie rușine.

La început de 2017 am scris că îmi doresc un an trăit cu sens. Și ce an am avut până acum! Mi-am stabilit intenția clară de a îmi face loc și mie în programul meu și, deși nu mi-a fost deloc ușor să le fac pe toate într-un echilibru cât de cât, am reușit, chiar dacă am plătit cu ore de somn pentru asta. 

Am ajuns în punctul în care îmi dau seama câte convingeri limitative am, câte povești îmi spun, câte scuze îmi caut, câte raționalizări fac ca să îmi justific acțiunile (sau lipsa lor) și să vreau să îmi îmblânzesc fricile. Nu, nu vreau să scap de ele. Marea lor majoritate îmi aduc ceea ce se numește secondary gain, adică un câștig indirect. Dar, așa cum vă invitam și pe voi să faceți, nu mai vreau să las frica la volan. N-are decât să stea pe scaunul din dreapta și să vorbească non-stop. De condus nu mai vreau să conducă.

Ieri, după o ședință de coaching care fix despre frici și dependență a fost, mi-a trimis cineva un discurs de-al lui Tim Ferriss în care explica ce putem face ca să căpătăm mai mult curaj.

Învață să separi ceea ce poți controla de ceea ce nu poți controla

Pe scurt, după o viață tumultuoasă și decizii mai puțin fericite, el a creat un exercițiu de definire a fricilor. Poate suna ciudat pentru cine e obișnuit doar cu clasica placă a stabilirii de obiective.

Ideea de la care a plecat cercetarea lui este stoicismul, un termen folosit încă din antichitate. Ferriss îl vede ca pe un sistem de operare pentru a înflori în medii cu nivel ridicat de stres și pentru luarea de decizii mai bune. Și mai simplu spus, ideea de bază este de a învăța să separi ceea ce poți controla de ceea ce nu poți controla. Făcând apoi exerciții prin care să deprinzi obiceiul de a te concentra pe prima categorie (ceea ce poți controla) ajungi să scazi nivelul de reactivitate emoțională. Și mai pe scurt, e o super putere!

Cum arată exercițiul?

Știm deja că creierul reacționează la scenarii închipuite ca și cum ar fi reale. Ne putem stresa când ne gândim la situații neplăcute pentru că se va declanșa ”sistemul de alarmă” și ne putem relaxa imaginându-ne un loc liniștit. 

Exercițiul are la bază vizualizarea celor mai rele lucruri care se pot întâmpla dacă luăm/nu luăm anumite decizii, a fricilor, în așa fel încât, dacă vor deveni realitate, să fim pregătiți, să nu ne ia prin surprindere, să nu fie ca niște teritorii neexplorate și să putem acționa.

Așadar, aveți nevoie de 3 foi și de ceva cu care să scrieți pentru că acest exercițiu nu se face în minte.
 

În susul primei pagini notează întrebarea: ”Ce-ar fi dacă [inserează aici lucrul/decizia de care ți-e frică]?”

Sub întrebare fă 3 coloane:

• ”Definesc” – Scrie aici cele mai rele lucruri care îți imaginezi că s-ar putea întâmpla dacă faci chestia de care te temi. Se recomandă o listă de 10 – 20 de idei.
• ”Previn” – Ce ai putea face să previi cele 10 – 20 de lucruri din coloana precedentă? Sau măcar să scazi șansele ca ele să se întâmple.
• ”Repar” – Dacă chiar se întâmplă cel mai rău lucru, cum ai putea repara stricăciunile (măcar un pic)? Și, foarte important, cui i-ai putea cere ajutorul?

Pe a doua pagină ai loc să explorezi răspunsurile la întrebarea: ”Ce aș avea de câștigat dacă aș încerca măcar sau dacă aș înregistra un succes parțial?” Poate ți-ar crește încrederea în tine sau poate ai dezvolta niște abilități. Alocă 10-15 minute pentru partea asta a exercițiului.

Cea mai importantă pagină este a 3-a pentru că aici trebuie să socotești cât te va costa lipsa de acțiune. Întreabă-te ”Dacă evit această acțiune/decizie, precum și alte acțiuni/decizii similare, cum va arăta viața mea peste 6 luni, 1 an și 3 ani?”. Fă 3 coloane – 6 luni, 1 an și 3 ani – și încearcă să estimezi ce ai avea de pierdut din punct de vedere emoțional, financiar, psihologic, etc. 

E clar că exercițiul ăsta nu va fi un panaceu universal. Unele din fricile noastre sunt tare bine înrădăcinate, dar chiar și pentru acelea merită să încerci. Indiferent dacă ne place sau nu, cele mai mari provocări sau probleme pe care le vom întâlni nu se vor rezolva prin conversații confortabile cu noi înșine sau cu alții.

În concluzie, unde anume în viața ta acum te-ar putea ajuta un exercițiu de definire a fricilor?

Dacă vrei să urmărești discursul lui Tim Ferriss, îl las mai jos:

Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!

 
Citește și articolele anterioare din seria Pauza de bine aici.
 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Harta ta spre fericire cum arată?

Cum îți faci timp pentru ce e important?

O zi în care ai curaj
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.