Ne naștem perfecți, nu perfecționiști. Copiii vin pe lume perfecți, magnifici, curioși, iubitori, determinați și creativi. Dar se nasc și dependenți de părinți și au încredere oarbă în ei. Mami și tati nu pot greși. Dacă ei spun că mingea e galbenă, deși noi o vedem verde îi vom crede pe ei, pentru că ei știu. Avem nevoie să credem că ei sunt perfecți și capabili să ne asigure supraviețuirea.

Pentru a simți că aparținem, că suntem ca ceilalți vom începe să ne definim prin ceea ce ei spun despre noi. Apar tot felul de condiționări și rezultatul este că ne dezvoltăm niște mecanisme de adaptare, de supraviețuire. Ele apar în copilărie dintr-o nevoie, le luăm însă cu noi la vârsta adultă când vor funcționa pe pilot automat și nu le vom pune sub semnul întrebării. Devin sabotori.

Foarte pe scurt, în mintea noastră zilnic se dă o luptă între Înțeleptul din noi și cei 10 sabotori, dintre care cel mai aprig este sabotorul universal, pe care toți îl avem: Judecătorul. Printre sabotorii lui complici e și Maniacul/Perfecționistul.

De câte ori nu v-ați dorit ca rezultatul muncii voastre să fie perfect? Ca eforturile voastre să fie perfecte? Ca voi să fiți perfecți în rolurile voastre? Ca mamă, ca tată, ca fiică sau fiu, soră sau frate, ca prieten, coleg sau angajat?

Din perspectiva unei discuții de coaching putem explora ce înseamnă perfecțiunea pentru cineva și, în funcție de răspunsurile pe care le dă să ajungem să vedem diferitele filtre, tipare, condiționări și credințe limitative stau în spatele dorinței de perfecțiune.

De exemplu, în cazul cuiva care vrea să fie mama perfectă, variante de întrebări ar putea fi:

Ce înseamnă mama perfectă? Cum arată? Ce face? Ce spune?

Ce îți aduce perfecțiunea? Ce ai de câștigat de pe urma ei?

Cum te simți când faci ceva perfect?

Ce simți când te gândești că s-ar putea ca ceva să nu îți iasă pefect?

Perfect pentru cine?

Cine definește perfecțiunea?

Ce se va întâmpla dacă vei fi mama perfectă (ipotetic vorbind pentru perfecțiunea nu există)?

Posibilitățile de explorat sunt multe.

Sabotorii sunt strategii de a ascunde teama

Intensitatea cu care facem lucruri e dată deseori de sabotorii care ne împing să le facem din teamă, obligație sau rușine. Și da, poți avea ceva succes în felul ăsta, dar nu și liniște, împăcare sau fericire. În contrast, Înțeleptul ne atrage să acționăm motivați de curiozitate, bucurie, dorința de a face o diferență. Sabotorii au apărut în copilărie ca mecanisme de supraviețuire și au o teamă la bază. Ele devin strategii de a ascunde această teamă și de a-i face față – chiar dacă pe dinăuntru suntem chinuiți, la exterior afișăm bucurie și încredere.

Cel care a descoperit existența acestor mecanisme este Shirzad Chamine. Cartea lui – Positive Intelligence/Inteligența pozitivă – explică în detaliu fiecare sabotor. Pe site-ul lui puteți face și un test gratuit ca să descoperiți care sunt principalii voștri sabotori.

Aici îl puteți asculta vorbind despre descoperirile sale.
 

 

Ce ne facem cu sabotorii din mintea noastră?

Sabotorii acționează în trecut sau viitor, nu în prezent. De exemplu, sabotorul Victimă are de-a face cu trecutul. Ne plângem că numai nouă ni se putea întâmpla un anumit lucru neplăcut, că am eșuat, că altora le-a ieși din nou mai bine, etc. Pleaser-ul sau Binevoitorul(unul din sabotorii mei) le face altora pe plac cu teama că dacă ar spune ”nu” i-ar supăra și ar periclita relația cu ei pe viitor. Perfecționistul are de-a face cu viitorul. Alergăm mereu după o viziune a perfecțiunii și ratăm momentul prezent. Și exemplele pot continua.

Ce facem ca să dăm volumul mai încet la sabotori și mai tare la Înțelept? 

O variantă ar fi să ne antrenăm mintea să rămână în prezent prin mindfulness. Practicarea stării de prezență conștientă nu e ceva complicat. Când vă spălați pe dinți concentrați-vă numai la asta. Nu faceți liste de cumpărături sau planuri pentru ziua următoare. Când mâncați un măr concentrați-vă la experiența asta și implicați-vă simțurile. Când sunteți într-o conversație fiți acolo cu totul, nu cu ochii pe ceas sau cu gândul în altă parte. Asta vă va ajuta să reușiți să observați și să etichetați gândurile și emoțiile dictate de sabotori, lucru care le ia din puterea pe care o au asupra voastră.

Un alt lucru care ajută este să începem să petrecem timp cu noi. Și asta e valabil nu doar pentru a ne înțelege sabotorii. Acum că știm că mecanismele astea ne-au ajutat să ne adaptăm unor situații, că ascund în spatele lor o teamă, că ne aduc un oarecare avantaj putem încerca să rezolvăm puzzle-ul: Ce ne spune acel sabotor? Ce ne cere? Ce vrea el de fapt? De ce ne cere anumite lucruri? Pentru ce îi mulțumim? Ce îi reproșăm?

Nu în ultimul rând, dacă credeți că există riscul să nu vă luați acel timp cu voi și simțiți că aveți blocaje, că aveți de clarificat niște situații, felul în care reacționați la ele și de ce, aveți și varianta de a apela la ședințe de coaching.

Despre toate cele de mai sus am vorbit cu Ruxandra Luca pentru emisiunea Prietenii de la 11. Îi mulțumesc prietenei mele, Mihaela, că a acceptat să își împărtășească experiența cu perfecționismul, iar pe voi vă invit să urmăriți filmarea aici.

 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Când începi să cauți în tine găsești și bune și mai puțin bune

 7 cadouri pe care un coach bun ți le face

Care e povestea pe care ți-o spui despre tine?

Doi într-o barcă sau când te poate ajuta coachingul

Uite-te în oglindă, nu peste gard!
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.