Dimineți e impropriu spus, de fapt, având în vedere că vorbim cam de ora 11:00. Na, așa e în vacanță. 🙂

Se aud tălpi pășind pe parchet și știu că mai e puțin și îi văd ochișorii verzi și genele incredibil de lungi. Apare Alex cu un zaâmbet care mă topește instant și cu cel puțin o jucărie de pluș în brațe. Îmi face cu mâna, ajunge până la pat și brusc fățuca lui devine serioasă, apoi tristă. Cu o “suferință” cruntă îmi zice: “Mamiii, mi-e foaaameee!”

Ce întins? Ce lenevit? Sar din pat, cu părul vâlvoi și mergem în bucătărie unde piticul își bea laptele urmând un ritual riguros, în care plușul (sau plușurile) și cârpa lui cu care doarme de când era  bebe trebuie să stea pe masă, sprijinite de prăjitorul de pâine, nici prea departe, dar nici prea aproape de el. Orice estimare eronată a acestei distanțe poate declanșa un tumult de lacrimi. Oh, boy!

E clar: smotoceală pe stomacul gol nu s-ar fi putut. Adevărul e că și eu funcționez mai bine după o cafea. Dar pe o burtică hranită…vaaai de mine cum merge. Așa că urmează o sesiune de pupat, smotocit și gâdilat cu mami, neapărat în patul mare din dormitor. Dar Alex nu are răbdare să îi dau atâtea pupături câte am eu puse deoparte pentru el. Așa că sesiunea noastră de drăgălit în 2 se transformă iute într-o bătaie cu perne în 3, unde Alex și al meu soț se aliază eventual împotriva mea. Și râdem și ne aruncăm și suferim teatral la fiecare lovitură încasată.

Ăsta e unul din momentele în care mi-aș dori să pot opri puțin timpul. Să mai stăm așa în patul mare, printre perne și pături aruncate peste tot, fără griji, fără probleme, fără obligații. Doar noi 3 într-o mare de perne moi…

 Citește și:

Viața de mamă e ca un antrenament de fitness fără sfârșit

Alex și sara – un început nesperat de frumos

Alex și sara – joaca între frați
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.