Niciodată nu eşti prea în vârstă ca să mai înveți ceva despre tradiția de mărțișor. Asta e concluzia la care am ajuns acum câteva zile când m-am dus să o iau pe Sara de la grădiniță.

Pentru micuța blondină care acuşi face 4 ani e prima oară când chiar conştientizează şi înțelege ceva din această tradiție. Anul ăsta nu am făcut mărțişoare noi pentru că aveam cumpărate multe de la Asociația M.A.M.E. de anul trecut. Chiar şi aşa, Sara a fost încântată să aleagă ce mărțişor la cine va ajunge şi m-a rugat să îi scriu pe un post it numele educatoarelor, ale fetițelor şi mărțişorul de dat fiecăreia.

Luni, pe 2 martie aveau zi de pădure aşa că dăruirea de mărțişoare s-a întâmplat printre ghiocei. 🙂

După-amiază m-am dus după ea curioasă să văd dacă a dat mărțişoarele şi cum i s-a părut experiența de a dărui şi a primi micile bucurii de primăvară. Vine zâna mea la vestiar, întinde gura de la o ureche la alta când mă vede, sare în brațele mele, îmi ia fața în palme şi mă pupă pe nas.

– Mamiiii, le-am dat mărțişoarele şi s-au bucurat! Şi am primit un mărțişor cu semințe de pătrunjel, îmi spune amuzată maxim.

Apoi se face serioasă şi coboară vocea:

– Mami, lui Nicolai i-am dat mărțişorul înapoi.

– De ce puiule?

– Că era cu morcovi și nu mi-a plăcut! mi-a spus sinceră și relaxată (deși mănâncă morcovi! 😀 ).

În mintea mea deja eram pregătită să îi explic că nu e frumos, că poate băiețelul s-a supărat și tot în mintea mea îmi dădeam contraargumente că e dreptul ei să nu îi placă mărțișorul, să nu îl vrea. Și pentru că era agitația asta în capul meu am zis că mai bine tac.

– Înțeleg… Asta e tot ce am spus.

Câteva ore mai târziu, când ne jucam, Sara mi-a zis out of nowhere:

– Când o să îmi mai dea Nicolai mărțișor o să îl iau. Cred că nu a fost prea frumos că i l-am dat înapoi.

Na, așa că am lăsat morala la o parte – că nu știam ce să zic oricum 🙂 și bine am făcut. Radarul ei moral funcționează bine și și-a tras singură concluziile. Totuși, dacă tot a deschis subiectul, am profitat de ocazie ca să îi amintesc despre a dărui, despre a primi, despre a spune mulțumesc.

Alex ne-a auzit conversația, a cerut să îl punem la curent și a tras și el o concluzie:

– Dacă mie îmi refuza cineva un mărțișor pentru că nu i-a plăcut și dacă mai aveam și altele o lăsam să își aleagă altul. Iar dacă nu voia mărțișor de la mine o lăsam în pace. De ce să mă supăr?

Ce voiam să zic de fapt este că uneori chiar merită să ne ținem gura închisă în loc să proiectăm toate grijile și fricile noastre asupra lor. Și că e de-a dreptul fascinant să descoperim cum gândesc copiii și cum ajung ei la concluziile la care ajung. Până la urmă, în cei aproape 37 de ani ai mei nu am refuzat niciodată un mărțișor deși am primit multe care nu îmi plăceau. Niciodată n-am luat în calcul să fac asta. Pentru că… ”Nu e frumos!” și ”Ce-o să zică dacă…?”. 😉

PS: Mărțișorul din poză nu e cel din poveste. Sara a ales din pădure niște scaieți pe care i-a transformat în cel mai original mărțișor împreună cu educatoarea ei.

 
 
Citește și:

Copila care l-a luat pe NU în brațe

Fricile tale sunt ale tale. Nu îți împovăra copilul cu ele!

Două cuvinte pe care nu mă mai satur să le aud la grădiniță

Momentul meu preferat din zi
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.