Să trăim mai mult pentru noi și să îi judecăm pe alții mai puțin – asta cred că ne lipsește nouă ca popor încă. Mentalitatea aia de mind your own business în care fiecare e liber să facă ce vrea atâta timp cât nu afectează în mod negativ libertatea altora.
Lumea mamelor poate fi una foarte haină. Pe cât de repede își pot uni mamele forțele la nevoie, pe atât de tare le place unora dintre ele să le desființeze pe altele. There’s no war like a mom war!
De când sunt mamă am auzit atâtea lucruri ireale aruncate către mine cu superioritate sau dispreț că m-am gândit să le las scrise aici pe cele mai ridicole.
- Dacă nu vreau ca bebelușul/copilul meu să fie pupat de orice străin pe stradă sunt nebună, penibilă, maniacă, anti-vaccinare. Copiii mei sunt ținuți într-un glob de sticlă, vor ajunge niște sensibili bolnăvicioși și de fapt ar fi mai bine să îi trimit le lună ca să fie izolați de-a binelea. Nu mai contează că ai mei copii se joacă toată ziua pe afară, că fiecare a băgat în gură lucruri de pe jos, că au lins papuci la vremea lor, că nu sunt dezinfectați toată ziua, că explorează liberi.
- Dacă îmi țin bebelușul în brațe se va învăța așa și nimeni nu-l va mai da jos de acolo vreodată. Curios totuși cum amândoi copiii au fost ținuți în brațe când și cât au avut nevoie și acum merg pe jos, aleargă și țopăie toată ziua.
- Că laptele meu e apă chioară pentru Sara acum (1 an și 4 luni), că nu se mai satură copilul. Noroc că la vârsta asta nu caut să o satur cu lapte, ci doar să îi dau ce anticorpi mai pot, cât mai pot și cât mai vrea.
- Dacă nu îmi pedepsesc copilul ajungem la anarhie. O să mă calce în picioare și o să șteargă pe jos cu mine după bunul plac. Nu mai contează că sunt crescuți cu limite, cu respect, cu valori sănătoase și cu un exemplu pozitiv.
- Dacă copilul nu răspunde la șiruri de întrebări, nu spune poezii și nu cântă cântece la solicitarea altora e rușine. Copilul nu are dreptul la opinii, replică, preferințe, zile bune și mai puțin bune.
- Băieții (mari) nu plâng. Nu, ei nu sunt oameni și nu au emoții. Și dacă au, să le țină pentru ei.
- Dacă bebelușul de până la 6 luni și alăptat la cerere nu primește apă sau ceai se va deshidrata.
- Sistemul de purtat ne va face rău amândurora. Mie îmi va distruge spatele – pentru că eu nu știu să îmi dau seama când nu mai pot duce greutatea și probabil că mi-ar fi mai bine să cobor/urc câte 3 etaje cu copilul într-o mână și căruciorul în altă mână. Copilul, știți voi… se învață în brațe și nu stă cu spatele drept în sistemele ergonomice. Ce mai contează că bebelușii nu au coloana dreaptă încă?
- Trebuie să îmi las bebelușul să plângă ca să devină independent. E un fapt demostrat de neuro-știință: bebelușii nu se pot liniști singuri. Creierul lor este insuficient dezvoltat ca să poată face asta. Ei vor învăța să se liniștească, în timp, fiind liniștiți de părinții lor. Iar bebelușii care după un timp de plâns se opresc nu o fac pentru că s-au auto-liniștit, ci pentru că au înțeles că plâng degeaba și că nu va veni nimeni să le răspundă nevoilor. Daaar, când propun să le hrănim copiilor nevoia de autonomie mă acuză lumea că îmi las copilul să facă ce vrea.
Cred într-o lume unde oamenii sunt fericiți și își asumă responsabilitatea pentru asta, că vor alege să croșeteze bunătate pentru ei în loc să arunce cu răutate în ceilalți.
Deseori nu îmi place lumea în care trăim, dar nu mă dau bătută. Încă mai cred că fiecare din noi are puterea să facă mai degrabă bine decât rău și că binele meu, puțin cum o fi, cu binele altora se va face bulgăre ce se va rostogoli la vale crescând cu fiecare faptă bună ce îi va ieși în cale. Cred într-o lume unde oamenii sunt fericiți și își asumă responsabilitatea pentru asta, că vor alege să croșeteze bunătate pentru ei în loc să arunce cu răutate în ceilalți.
Să trăim mai mult pentru noi și să îi judecăm pe alții mai puțin.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Despre mamele care le știu pe toate pe net
O tâmpenie de articol – De ce ți-ai irosi timpul lăsând comentarii agresive?
Cum se poate distruge stima de sine a copiilor
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
8 Comments
NU se poate așa ceva, despre ce am mai scrie atunci pe bloguri? :)))
Până să ajungem la lumea la care visez eu s-ar putea să nu mai fim. Sau să nu mai putem tasta ca să mai scriem pe bloguri. :)) Daaar, mă bazez pe copiii pe care îi creştem acum fiecare aşa cum ştim mai bine.
Radem, glumim, dar nu e rau sa mai schimbam subiectul. 😛
Eu am zis că la bătrânețe voi avea blog de grandparenting. 😉
Ce spui de “nu ai tuns-o pana la 8 luni? O sa aiba parul subtire si n-ai din ce sa-i faci codite..”
Well.. as fi tuns-o pe ea mai degraba daca nu se indeparta rapid.asa sunt eu ASERTIVA :))))
Pfff… nici eu nu am tuns-o pe Sara până acum şi acuşi face 1 an şi 5 luni.
”Să trăim mai mult pentru noi și să îi judecăm pe alții mai puțin.” În punctul acesta am ajuns eu acum. Așa că îi privesc cu drag pe cei care-mi recită lucrurile pe care le-ai auzit și tu ;).
Good for you! :*