Mă uit la fața ei rotundă și pufoasă, la părul blond, la nasul cârn și gura delicată. Se uită la mine cu ochii ei albaștri și uneori aș putea jura că îmi vede până în suflet. Mă ține strâns de un deget. Și stăm așa zâmbind, în liniște. E în brațe – locul ei preferat, unde se simte cel mai bine, unde știe că e în siguranță, ținută bine de brațele ce au puterea de a o liniști instantaneu, locul în care somnul e mai dulce și durerile de burtică mai ușor de suportat, locul în care îmi aude inima bătând – un sunet care îi este atât de familiar. În brațele mele e locul unde se potrivește perfect și unde mi se pare atât de firesc și de natural să stea.

Exact ca pe vremea când era Alex bebeluș, și acum cu Sara am auzit de nenumărate ori că ne facem rău ținând copilul atât de mult în brațe: ei pentru că nu stă comod sau pentru că o să ajungă răsfățată, iar nouă pentru că nu o să mai scăpăm de acest obicei și ne distrugem spatele. Mă uit acum la Alex, voinic de peste un metru și cu aproape 20 de kilograme, care e perfect capabil să meargă pe jos și care se mai cere în brațe doar atunci când e obosit sau speriat.

Bebe Sara

Tuturor celor care cred că au dreptate când oferă sfaturile de mai sus fără să le fie cerute aș vrea să le spun că am să îmi țin copilul în brațe până voi putea și oricât va dori. Și nu numai pentru că așa îmi spune instinctul și așa cred că trebuie să fie. Există deja multe studii realizate de medici și psihologi care arată că bebelușii care sunt ținuți în brațe sunt mai liniștiți, mai veseli, mai odihniți și că își dezvoltă mai repede abilitățile cognitive și motorii decât copiii care nu au parte de acest contact fizic. Creierul unui bebeluș care beneficiază de confortul îmbrățișărilor și de contact fizic nu va fi preocupat de supraviețuire și se va putea concentra pe învățare, pe descoperire, pe acumulare de experiențe. Mai mult decât atât, pe termen lung, bebelușii care au fost ținuți mai mult timp în brațe vor deveni copii mai autonomi, mai echilibrați, cu o stimă de sine ridicată și o relație sănătoasă cu părinții.

Creierul unui bebeluș care beneficiază de confortul îmbrățisărilor și de contact fizic nu va fi preocupat de supraviețuire și se va putea concentra pe învățare, pe descoperire, pe acumulare de experiențe.

Cum spunea și Sarah Ockwell-Smith, primele săptămâni după naștere sunt ca un al 4-lea trimestru de sarcină în care bebelușul trebuie să treacă de la viața intrauterină la cea extrauterină atât de diferită de tot ce a trăit în cele 9 luni de sarcină. Înainte să se nască lumea lui mică și călduroasă era previzibilă și constantă, iar după naștere se trezește într-o lume rece, gălăgioasă și plină de stimuli diferiți în fiecare zi. E nevoie de multă empatie și înțelegere, mai ales în primele săptămâni de viață ale bebelușului când se acomodează la noul mediu.

Așa că nu, nu există prea mult “în brațe” pentru copii. Bebelușul nu vrea în brațe ca să se alinte și nici nu va deveni, peste noapte, un răsfățat.

Recunosc, comod pentru coloană nu e mereu…dar nici nu îți distrugi spatele sub greutatea bebelușului așa cum spun unele persoane.

Treaba mea cea mai importantă acum, ca mamă, e să fiu acolo pentru ea, în orice fel, ori de câte ori dorește.

Sigur că nu vei putea să faci tot ce ți-ai propus atunci când ți-ai propus și cu viteza cu care ți-ai propus. Poți ține bebelușul mereu cu tine folosind un sistem de purtare ergonomic și asta îți va fi de mare ajutor atunci când chiar ai treburi importante de făcut.

Sara în wrap tai mic

Obișnuită să fiu mereu activă, să fac lucrurile într-un anumit moment se înâmplă uneori să mă mai frustrez când Sara stă liniștită doar în brațe și dacă se poate chiar în ale mele. Îmi trece însă repede pentru că știu că treaba mea cea mai importantă acum, ca mamă, e să fiu acolo pentru ea, în orice fel, ori de câte ori dorește. E important ca ea să se simtă în siguranță, să știe că e iubită, să îi raspundem nevoilor, să obținem un atașament securizant și să punem bazele unei relații frumoase și echilibrate pe termen lung.

Și în plus…timpul trece atât de repede! Pot spune din experiența anterioară cu Alex că pe măsură ce Sara va crește, va descoperi lumea și va sta tot mai puțin în brațe, iar mie o să îmi fie dor să o simt aproape, să o cuprind cu brațele mele, să îmi scufund nasul în părul ei și să mă pierd în mica și pufoasa ei îmbrățișare.

O singură copilarie au copiii noștri, să le-o facem frumoasă încă de la început!

 Citeste și:

Mama pentru prima data? 14 recomandari pentru tine

Nu sunt o mama perfecta

Atașamentul – Cum influențează dezvoltarea bebelușului
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.