Mă bucur că s-a terminat concediul. Ăsta e un lucru pe care nu credeam că o să îl spun vreodată…
Am așteptat vacanța asta cu sufletul la gură. Nu îmi doream altceva decât să mă relaxez, să ne distrăm cu copiii și să ne întoarcem cu o fărâmă mai odihniți. Ne-am hotărât târziu unde să mergem și am ales aproape fără să stăm pe gânduri să mergem în Turcia, exact la hotelul la care am fost cu Alex acum 3 ani.
În Antalya ne așteptau mai bine de 43°C și un vânt cald de parcă ne sufla uscătorul de păr fix în față. Primele zile au fost faine. Nici căldura, nici personalul hotelului și nici turiștii ruși sau români (revin cu articole separate, promit!) nu ne-au mai deranjat când am văzut cât de fericiți erau Alex și Sara. Abia îi mai puteam lua de la apă și nisip!
Se spune că nicio minune nu durează mai mult de 3 zile, așa că, la jumătatea sejurului armonia asta în patru s-a terminat. Sara a făcut ceea ce noi bănuiam că e mână-gură-picior. Auzisem despre boala asta virală, dar Alex nu a avut așa că am luat bolile cu bube la rând și le-am tot eliminat de pe listă în funcție de simptome. Norocul, dacă e să fac un exercițiu de optimism, a fost că e o formă ușoară, cu vreo 2 zile de febră mică și 3 de inapetență, cu bube multe, dar nu exagerat.
Din momentul în care ne-am dat seama că nu e vreo alergie la căldură, soare sau la apa din piscină Sara a stat în cameră cu soțul meu. De dimineață ieșeam eu cu Alex la piscină, apoi fugea Mircea să înoate câteva ture de bazin, iar spre seară ieșeau amândoi pe plajă să înalțe zmeul și să construiască fortărețe de nisip.
Colac peste pupăză, la scurt timp după, m-am trezit cu un gât inflamat cum nu am avut vreodată, cu omulețul atât de umflat și dureros că nu puteam vorbi sau înghiți fără să plâng de durere. Eram aproape sigură că voi ajunge la spital. Am avut noroc că după multe sesiuni de gargară cu apă călduță cu sare și niște ibuprofen am ajuns la o limită mai suportabilă, dar gâtul mă mai doare și azi încă.
Asta a fost. Ne-am dat peste cap ca măcar Alex să se bucure de vacanță, ca Sara să se poată odihni, ne-am chinuit să îi dăm de mâncare, dar tot sfânta țiți ne-a salvat.
La întoarcere am avut zborul seara târziu. Asta a fost o altă aventură cu multe întârzieri fără explicații, cu copii obosiți și morocănoși, condimentată la greu cu românisme.
Și uite-așa am ajuns să mă bucur, pentru prima dată în viața mea, că s-a terminat concediul, o distracție cam scumpă pentru ce am ”primit”. Categoric e mai bine acasă chiar dacă azi bărbații casei au făcut febră. Presupun că povestea mână-gură-picior merge mai departe, măcar aici am toate mijloacele să îi îngrijesc.
Drept urmare, ne-am pus pe planificat o escapadă prin țară, prin zona Valea Zânelor, Viscri, Veșeud, Criț. Ne-ar prinde tare bine orice recomandări ați avea pentru zona asta, de la cazare child friendly și până la obiective de vizitat. Sunt gata să notez. 🙂
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Mergeți în concediu cu copiii? Cu amândoi?!
Cum l-am învățat pe Alex să își facă bagajul pentru vacanță
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
12 Comments
offf, imi pare tare rau de asa intamplare.
desi in 8 ani de zile am plecat cu dante la drum fara sa imi fac vreo grija, fara trusa medicala si alte alea la mine nu am avut niciodata vreo surpriza cu el.
culmea e ca acum, cand e mare, ne face surprize.
despre cel mic ce sa mai spun… trebuie sa fiu tot timpul in alerta cu el si tocmai de asta nici nu am mai plecat acum desi as fi avut ocazia sa merg la rude la moldova. prefer in casa, in mediul lui…
macar Alex sa fi ramas cu amintiri frumoase.
Da, el s-a distrat cu noi pe rând… Greu cu piticii, nu? 🙂
Și la noi a făcut cea mică roșu în gât și soțul a răcit foarte rău în concediul de anul acesta din Turcia. 🙁 Nu a fost deloc concediu nici pentru mine cu ambii bolnavi și indispuși. 🙁 Sănătate tuturor. Să vă reveniți cât mai repede.
Uuuff… Mulțumim! Sara e pe vindecate. Băieții în prima zi de febră.
Sanatate multa sanatate! Si cand va reveniti si vreti o iesire la noi, vezi pe site-ul http://www.experiencetransylvania.ro/, aici am gasit cazare pe gustul meu, nu stiu daca va coicide cu ce va trebuie voua, dar am zis ca va zic.
Super! Mulțumim pentru recomandare! 🙂
Îmi pare rău că ați avut parte de așa concediu. Cred că e un an ghinionist, numai de experiențe de&astea aud. Partea buna e că se poate și mai rău. Tocmai am revenit și eu dintr-un concediu horror, in Grecia. Soțul și-a rupt piciorul într-un accident stupid, in ziua 2, a ajuns la spital in Grecia, am aflat ce înseamnă asigurări, repatriere, medici care sa nu vorbească o limba de circulație internațională, etc. El și-a întors acasă cu ambulanța, direct in operație, eu am mai stat cu fetița până la final, doar de dragul ei, sa se bucure de mare, și am chemat întăriri sa mă ajute cu cele 10 ore de condus până acasă. Cam asta a fost vacanta mea. Morala, pe care o spun tuturor: faceți-va asigurare de călătorie și să fie musai cu repatriere inclusa. Repatrierea nu aș aplica doar în caz de deces, cum credeam eu, ci pentru orice situație care necesita transport special înapoi în țară.
Multă sănătate băieților și vacanțe fara incidente!
Ce experiență ați avut şi voi… 🙁 Nici noi nu plecăm fără asigurări, dar de faza cu repatrierea nu ştiam. Sănătate şi să avem concedii mai bune decât astea! 🙂
Ar trebui sa ne luam spor de dificultate si oboseala pentru zilele de concediu. Credeam ca suntem singurii care am rasuflat usurati cand am revenit din concediu.
🙁 Ce am citit sunt un fel de temerile mele si visele urate dinainte de vacanta.
Recuperare cat mai usoara si o viitoare vacanta linistita!
Mulțumim! Vacanță fără peripeții di astea să aveți! 🙂
Pacat …. Dar totul e bine cand se termina cu bine! Si noi plecam cu sacosica de homeopate dupa noi (anul asta au ocupat o gramada de bagaj), dar nu ne-a trebuit nimic. Imi amintesc mereu de mama care povesteste cum intr-un an, sora mea mai mica a facut febra mare, la mare si a fost nevoie de salvare, impachetari si alte cele. Bine macar ca, pentru copii, experientele astea nu lasa urme adanci. Gura mana picior au facut si ai mei, cel mare fara simptome, cel mic mai grav. Funny e ca am luat si eu, mare 🙂 A fost o experienta horror, urmata de o reactie alergica la un antialergic…Ras cu plans, ce sa spun 🙂 M-am descarcat scriind apoi pe blog si ma ajuta sa stiu ca altii rad pe seama povestii in sine 🙂