Pentru noi gatitul e prilej de stat impreuna, de invatat lucruri noi. Eu invat sa fac lucrurile mai incet si imi exersez rabdarea, iar Alex invata lucruri elementare in bucatarie.

La inceput il chemam sa “ma ajute” pentru ca trebuia neaparat sa gatesc si m-am gandit ca e mai bine sa il am langa mine decat sa se plictiseasca singur in camera si sa faca vreo boacana. Se pare insa ca i-a placut colaborarea culinara pentru ca mai nou isi ofera ajutorul fara sa i-l cer. Intr-una din serile recente m-a surprins cu un raspuns pe care nu ma asteptam sa il primesc:

– Alex, uite cate vase am de spalat! Imi faci galerie? Asa cum stii tu: hai ma-mi, hai ma-mi!
El era la masa. Astept sa inceapa sa ma incurajeze.
– Stai ca mananc…si vin sa te ajut…

Orice e de facut in bucatarie urmeaza principiul “vreau sa fac eu…singur!”, dar de cele mai multe ori ajungem la un compromis si facem impreuna. De la taiat legumele pentru supa crema, la pus legumele in apa, adaugat sare (pe care nu o tranteste pur si simplu in oala, ci o cerne usor cu lingurita), la facut crutoane, la cantarit ingrediente, pregatit aluatul pentu prajituri (asta include si gustarea compozitiei 🙂 ) pe toate le invatam incet incet.

Vestea cea mai buna este ca mananca mult mai bine atunci cand e ceva preparat (si) de el si ca accepta sa guste lucruri pe care pana acum le refuza categoric. De exemplu, ieri, in joaca, l-am intrebat daca vrea sa guste morcovul pe care el l-a curatat, taiat si pus in supa de pui:

– Mami, vrei sa gusti morcovul pe care l-ai curatat, taiat si pus in supa? E dulce… 🙂
Ezita putin. Eram atat de sigura ca ma va refuza incat ma pregateam sa il mananc eu…
– Da! Vreau morcov!
Il mesteca si pe masura ce simte gustul pe fata ii apare un zambet:
– Imi place! Mai vreau!

Urmeaza sa trecem la ciorbe si leustean ca zau ca m-am plictisit de vesnica solicitare: “Mami, sa mananci tu toate frunzele mai intai!” 😀