Maine se fac deja 5 luni de cand Sara a venit pe lume. Pare greu de crezut cand ma uit la mogaldeata blonda, cu ochii ei albastri si zambet luminos ca nu de mult era inca in burta.

Am avut parte de doua nasteri: una cu travaliu rapid, alta cu travaliu galopant; una la 09:25, alta la 01:47; una cu mine odihnita, una cu mine nedormita; una la spital de stat, alta in sistem privat; una cu anestezie, alta fara; ambele cu mici probleme in primele saptamani, monitorizate de medici, cu multe contractii incepand de prin saptamana 18.

Nu vreau sa povestesc despre lipsurile din spitale, nu vreau sa ridic pe nimeni in slavi si nu vreau sa arat pe nimeni cu degetul. Plusuri si minusuri am experimentat la ambele nasteri, in ambele sisteme. Vreau insa sa le multumesc celor care s-au ocupat de mine pe parcursul celor doua nasteri, medicilor, asistentelor si moaselor care mi-au fost alaturi. Ele au petrecut cel mai mult timp cu mine, au fost ferme cand a fost nevoie, dar blande in acelasi timp, mi-au raspuns la intrebari, mi-au explicat ce urmeaza sa se intample si respectiv ce s-a intamplat, care m-au inteles ca nu urlu ca sa ma aflu in treaba, ci intamplator chiar de durere (la nasterea Sarei, atat de precipitata, nu a mai fost timp de anestezie) si care m-au tinut de mana cand am avut nevoie mai mare sa simt pe cineva in “coltul” meu.

Se spune ca oamenii nu uita felul in care i-ai facut sa se simta si eu cred tare in asta. Cand mi-a scris Alexandra despre demersul lor, petitia online pentru implementarea unei strategii nationale de ingijire a mamei si a nou nascutului bazata pe moase, mi-am adus aminte de blandetea si calmul acestor femei.

Putem imbunatati impreuna starea de sanatate a mamelor si nou-nascutilor din Romania. Suntem tara europeana cu cea mai mare mortalitate infantila si materna. In rural, cifrele sunt cu 60% mai mari decat in orase. In Romania traiesc cele mai multe mame adolescente, se fac cele mai multe cezariene si se alapteaza cel mai putin.
87% din ingrijirea gravidei, a mamei si a nou-nascutului poate fi realizata de o moasa licentiata*. Dar, desi Romania a investit in educatia a peste 1.000 de moase, expertiza acestora nu este folosita. Mii de mame si de copii ar putea supravietui cu o monitorizare corecta a sarcinii, a mamei si a nou-nascutului, indeosebi in mediul rural. – Extas din petitia online (*- conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii) 

Sursa: https://www.facebook.com/avemnevoiedemoase/

Alexandra Dinca, initiatoarea acestei campanii, a documentat timp de 3 ani felul in care aleg femeile din Romania sa nasca. Va invit sa cititi articolul ei cuprinzator si emotionant din DoR.

Marturii frumoase ale unor mame care au avut moase alaturi la nastere puteti citi pe blog-ul Ralucai, aici.

Sursa: https://www.facebook.com/avemnevoiedemoase/

Nu stiu daca as fi avut curaj vreodata sa nasc acasa, stiu insa ca multe mame isi doresc acest lucru si, daca va fi posibil vreodata, si-ar asuma decizia cu tot ce vine la pachet cu asta. Pana una-alta, cred insa ca fiecare mama ar trebui sa aiba parte de nasteri blande si sa fie tratate cu empatie si respect indiferent de locul in care aleg sa isi aduca copiii pe lume, iar moasele ar putea fi o optiune pentru asta. 

Daca si voi credeti ca includerea moasei in echipa de ingrijire a mamei si copilului e o optiune viabila si necesara puteti sa semnati petitia aici, alaturandu-va celor peste 4600 de persoane care au semnat-o deja. 

Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.