Apa îmi gâdilă tălpile și mă relaxez cu fiecare val care mă atinge. Cartea stă pe picioarele mele și doar vântul mai dă câte o pagină din când în când. Eu nu mai sunt atentă la ea de multă vreme.

Ochii mei verzi refuză să mai vadă orice altceva decât portocaliul apusului. Simt cum mă cuprinde o stare de bine într-o îmbrățișare pufoasă din care n-aș mai pleca. Știi senzația aia de liniște și calm când nimic nu mai contează?

– Maaamiii, Sara bagă adidașii mei în gură! se aude peste plescăitul apei.

Clipesc și marea mea spumoasă dispare. Nu mai văd decât un maldăr de rufe ce așteaptă să fie întinse și o mogâldeață creață cu un pantof între dinți.

Am visat cu ochii deschiși, dar ce frumos a fost cât a durat! Măcar așa să mai lenevesc pe un șezlong, că în realitate…

 

 
Sursa foto: Shutterstock
 
Citește și:

Concediul de maternitate nu e o vacanță de lux

Când îmi vine să îmi pun haina de mamă în cui

Sunt obosită, dar fericită
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.