Sunt alături de tine cu gânduri bune!
Încă nu am trecut prin acest mare pas de independență (nu știu dacă a ei sau a mea). Mereu fug repede spre casă, să nu treacă ora 8, să adormă fără mine… Când mă vede se bucură, mă ia de mână și mă trage spre pat!

copiii sunt bine. sunt cu tatal lor. eu asta imi spun cand nu ajung langa ei, cand adorm cu soțul.
da ti voie sa iti fie dor, sa simti ca e greu, dar da ti voie sa fii si altceva decat mamă.
cand am fost in toamna in bucuresti si am stat doua zile am sunat acasa (noi nu obisnuim sa ne sunam des, sa ne trimitem poze, sa ne facem dorul mai greu cand suntem care pe unde). eu eram cu toate gandurile si ingrijorarile si acasa ei erau fericiti ca erau cu tati si ca aveau ce sa imi povesteasca . era ca o aventura pentru ei.
hai ca va fi bine. prea multe ganduri in capul nostru ne fac rau, asa imi zice soțul. si cred ca are dreptate.

Prima seară când a adormit fără țiți. A scos sânul din gură, s-a alungit pe burtă, sub brațul meu drept. Nu mai vrei țiți? Și a adormit așa… nemaivrând. Mi s-au umplut ochii de lacrimi și inima mi s-a strâns într-un ghem. Apoi mi-am zis, femeie, TU nu ești pregătită. Ai înnebunit. Există iubire și după țiți, mi-am zis eu mie, în gând. Apoi mi-am dat seama că voi scrie un articol cu acest titlu într-o zi.

Așa îți zic și eu ție. Există iubire și după prima seară cu tata.

Ăsta e sentimentul care m-a încercat când Antonia a adormit prima dată cu tatăl ei. Îmi tot spuneam că și el are dreptul să o adoarmă, să doarmă lângă ea.
Mai rău a fost când am lăsat-o 2 zile la bunici. În a 2-a zi mă durea tot corpul. Urmează să plecăm 5 zile (de nevoie) și mă torturează gândurile.

of, si noi suntem in aceeasi faza, si la fel am simtit cand a adormit prima oara cu tatal lui. La fel si eu, după ce am fost la un curs, i-am gasit lesinati pe amandoi pe pat, picati lati. M-am intristat dar in acelasi timp mi s-a umplut inima de fericire pentru ca e gata pentru urmatorul pas. Sa doarma fara mine. Sigur, de atunci nu s-a mai intamplat minunea, ma suna mereu sa imi zica ca fara mine nu doarme. Si se tine de cuvant ,iar eu ma simt vinovata din nou. Insa mi-am propus sa scap de acest sentiment si desi EU nu sunt pregatita sa il las sa creasca, trebuie sa o fac pentru ca trebuie sa evolueze. Depinde de noi cand… Succes!