Ne-am luat zi libera azi, ca sa putem sa o revedem pe Urania Cremene, de data asta la seminariile gratuite de parenting pe care le ofera parintilor din intreaga tara. Asa cum ne si asteptam, au fost 3 ore (si un pic) pline de informatii valoroase, de exemple concrete din experienta ei si solutii la probleme cu care fiecare parinte din sala a rezonat.

M-am bucurat sa vad o sala plina cu sute de mamici, tatici si cadre didactice preocupate de relatia lor cu copiii, de persoane care au inteles ca pentru a le oferi celor mici sansa sa devina adulti fericiti, autonomi, constienti de competentele lor, oameni echilibrati emotional si chiar financiar trebuie sa inceapa sa lucreze in primul rand cu ele insele. Ce fac ele azi ca sa cladeasca acesti adulti? De multe ori, obstacolele in acest proces pleaca tocmai din credintele noastre sau din felul in care am fost crescuti.

Pe scurt, Urania a vorbit despre un subiect drag mie si despre care vorbesc si eu cu participantii la cursurile de automotivare si anume teoria autodeterminarii si nevoile psihologice de baza cu care ne nastem:

• conectare (relationare) – nevoia de a apartine, de a darui si a primi, de a iubi si de a fi iubit neconditionat;
• competenta – nevoia de a putea face, de a sti, de a intelege, de a deveni competent;
• control (autonomie) – nevoia de a lua decizii, de a face singur.

Fiecare dintre noi poate manifesta o predispozitie mai mare catre una din aceste nevoi. De exemplu, in cazul lui Alex nevoie de conectare este mai pronuntata decat celelalte.

Daca fiecare din aceste nevoi psihologice este satisfacuta apare starea de bine, de implinire. Cand oricare din ele nu e satisfacuta, echilibrul se strica si pe principiul efectului de domino vor fi afectate si celelalte doua.

In cadrul seminarului, ne-au fost prezentate si explicate cate 6 tehnici pe care le putem folosi pentru a hrani cele 3 nevoi psihologice, adica un total de 18.

Pe langa empatizare, una din tehnicile care ne-a atras atentia a fost “Coboara din copac”. Esenta tehnicii este ca, atunci cand copilul face ceva ce nu ar fi trebuit sa faca, in loc sa tipam la ei, sa le vorbim de la nivelul lor, sa ne conectam si abia dupa ce el s-a linistit sa corectam comportamentul. Avand in vedere ca omul nu poate invata sub stres, orice incercare de a sari direct la explicatii rationale inainte sa il ajutam pe cel mic sa se linisteasca va fi inutila.

Am mai scris despre crizele de furie la copii aici si despre efectele pedepselor prin izolare aici.

Legat de nevoia de competenta ne-am reconfirmat, printre altele, cat este de important ca parinti sa fim model pentru copii si sa le aratam cum se fac anumite lucruri esentiale pe termen lung. Ganditul cu voce tare si explicarea a ceea ce se petrece in mintea noastra, a rationamentelor pe care le facem sunt o tehnica valoroasa cand vrem sa ii invatam cum sa gestioneze emotiile sau cum sa isi organizeze timpul.

La capitolul control, una din cele mai la indemana tehnici pentru a le da copiilor ocazia sa fie autonomi, este sa le oferim cat mai multe ocazii de a lua decizii. Joaca libera, fara reguli impuse de noi, dar cu reguli impuse de ei sau activitatile din domeniul artei (desenat, pictat, plastilina, Lego) sunt doar cateva din optiunile pe care le avem la dispozitie.

Am plecat cu foarte multe informatii si idei de la seminar si, pentru ca am participat amandoi, ne vom sprijini uul pe celalalt in aplicarea lor in mod constant.

Va recomand cu drag sa urmariti calendarul urmatoarelor evenimente de parenting sustinute de Urania si sa participati. Veti fi rasplatiti pentru fiecare minut investit!