Dimineața aproape perfectă e atunci când…
copila mică te lasă să dormi până la 10.00 și nu contează nici că te-ai culcat după 1.00, nici că te-a trezit pentru festin la 2.00 și la 7.00;
nimeni nu te grăbește, nu ai nicăieri de ajuns și asta înseamnă că poți sta minute în șir doar să observi cum copila blondă își trezește blând fratele mai mare;
știi că momentul ăla în care te afli va fi unul din cele de care sigur, sigur îți vei aminti peste ani: să stai să admiri amuzată cum cea mică nu poate accepta că cel mare a rămas fără șosete în somn și se încăpățânează să i le pună;
ești prezentă și calmă și nici măcar laptele vărsat pe pijamaua curată nu te scoate din zen;
râdeți în hohote;
stai cu ei minute în șir în soare ca să admire aspersoarele care udă gazonul;
mănanci înghețată cot la cot cu ei într-un colțișor cu umbră;
plâng amândoi pe stradă că vor în brațe și toți trecătorii se uită la voi ca la circ;
se joacă mai bine de o oră cu nisipul kinetic pe balcon;
îți ia 20 de minute să îi cureți de nisip și să strângi;
se ceartă din te miri ce lucru aparent neînsemnat;
te calcă pe nervi când se fac că nu te aud;
în secunda următoare te surprind cu o îmbrățișare…
Nici nu contează ce-aș fi ales să scriu mai sus pentru că diminețile cu copiii sunt minunate oricum doar pentru că sunt. Pentru că suntem împreună, că suntem bine, că ne putem strânge în brațe, că putem pupa, putem spune ”Te iubesc!” mai sincer decât oricând altcândva. Ele nu durează o veșnicie și experiența lor merită să fie prețuită.
A fost o dimineață perfectă azi. Ar fi fost o dimineață perfectă dacă eram în 4, nu doar în 3.
Citește și:
Viața cu doi copii: tabloul unei duminici pictate cu zmeură
Ce înseamnă să fii un părinte bun
Viața cu gemeni
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
6 Comments
Doamne cat de adevarat. Moaca lui David, zambetul pana la urechi si expresia aia de n-ai cum s-o ratezi, care spune “Gata! Sunteti pregatiti, mami si tati pentru o noua zi in care cine stie ce se poate intampla?” :)). Diminetile chiar sunt perfecte. No matter what. Really.
I know that look! 🙂 Sunt de acord că diminețile-s faine toate. Dacă încep când e lumină afară! :))
Tare treaba cu sosetele, cum fac ei anumite chestii simpatice si nu renunta nici in ruptul capului. La cat mai multe zile frumoase cu zambete si caldura.
Îți dai seama că am filmat-o! 🙂 Avem tot felul de amintiri din astea simpatice și cu Alex și deseori îmi cere să ne uităm la poze și filme de când era mic.
De ce, mai vreți un copil? :))))))))))
Zuză mai ești, tu! :))) Să fi fost 4 însemna să fie și Mircea acasă, nu doar eu și kinderii. 😛