Rezoluții? Nu!
Planuri mărețe? Nu!
Obiective? Nu!
Nici măcar intenții încă…
Știam încă de la final de noiembrie că funcționam cu rezervorul de energie cam gol. Eram extrem de obosită și fizic și psihic. După prima săptămână din decembrie, plină cu evenimente în fiecare zi, cred că universul s-a prins că nu mai pot duce și mi s-au anulat câteva sesiuni de coaching și întâlniri.
Odată cu revenirea soțului din deplasare și cu serbarea copilului e ca și cum mintea mea și-a dat shut down. Am dormit până târziu, am împodobit bradul, am gătit, m-am uitat la multe filme de Crăciun, am citit mai multe cărți ușurele, am făcut minimul necesar prin casă și am stat departe de telefon și laptop. Am făcut eforturi supraomenești să mai scriu câte un articol sau câte o postare.
Între timp am dat-o în muci și tuse pentru că ai noștri copii au fost darnici. Revelionul l-am făcut în apartament, în haine de casă, fără să fi făcut curățenie, fără mâncăruri fancy, fără sclipici și machiaj. Zero glam. Important e că ne-a prins 12 noaptea îmbrățișați pe balcon, înfofoliți bine și încercând să vedem ceva artificii prin ceața deasă pentru bucuria copiilor. Da, copiii s-au culcat după miezul nopții și nu au pățit nimic.
Ieri a fost tot zi de leneveală în principiu, printre reprizele de tușit și suflat nasul ne-am jucat, am gătit iar, Alex mi-a citit, am strâns prin casă și ne-am culcat. Pe ici colo mă mai apucă un vag sentiment de vinovăție că nu mi-am așezat planurile pentru 2019, că am rămas doar cu niște idei generale de ce mi-aș dori să fac anul ăsta, că nu am scris, că nu îmi vine să citesc lucruri serioase care să mă pună să gândesc.
Așadar… 2019 a început cu o lipsă totală de chef, în special de muncă intelectuală.
Azi am răspuns la 2 mail-uri și un mesaj. Altele așteaptă să le vină rândul. De săptămâna viitoare soțul meu se întoarce la birou și eu rămân pe baricade cu copiii. M-am setat mental, deci, că al meu ianuarie de muncit va începe abia de pe 13. Sper să fie cu noroc! :)
Mă mai uit la vision board-ul făcut acum o lună. Mai arunc un ochi pe foaia cu proiectele pe care aș dori să le concretizez anul ăsta. Ne mai conversăm cu soțul despre unde am putea să o dăm pe Sara la grădiniță și cum ne va schimba asta dinamica familiei. Și cam ăsta e tot efortul intelectual de care sunt în stare în amorțeala asta. Pentru moment.
Un început de an fără elan. It is what it is. Încerc să nu mă mai stresez, să nu mă mai învinovățesc. Cine mai e cu mine în starea asta de lasă-mă să te las?
Sursa foto: Pexels
Citește și:
1 ianuarie – cursa celor prea multe obiective
Cele 4 ingrediente care au făcut din 2018 un an memorabil
Cea mai mare dorință pentru 2019
Harta ta spre fericire cum arată?
De ce ar trebui să îți definești fricile, nu obiectivele
Fresh start: Un an cu multe intenții și zero obiective
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
21 Comments
Eu… chiar așa sunt. La fel de vinovată mă simt. Azi mai că îmi venea să plâng.
Dar știu că va fi foarte bine!
La mulți ani!
Îmbrățișari!
Sunt cu gândul la tine. Nu ești singură, să știi. :*
Eu nu mă simțeam chiar foarte vinovată. Sunt foarte conștientă că am nevoie de timp și că încă nu m-am refăcut după un noiembrie și decembrie pline. Când să mă apuc de treabă însă am luat răceala de la Sara ți acum mucesc și tușesc. :))
LA MULȚI ANI!
Hai mă Cristina, că eu mai inteleg un an fara ren (ca doar a trecut Craciunul de parca nici n-ar fi fost), dar și fără elan… :)
Acum, lasand gluma la o parte, ma simt atat de bine zilele astea, m-am reapucat chiar si de scris, poate pentru ca, stii tu Cine-i nascut in ianuarie (asa ca mine), hai sus, hai sus, hai sus :)
Ren, elan… :))) Cred că ție ți-a prins bine pauza de tehnologie pe care ai făcut-o stând cu copiii. :D
Same here! Dar zero sentiment de vinovăție, doar mă bucur de aceste zile în care nu am făcut mai nimic și am stat cu ai mei.
Mi-a trecut și mie urma de vină și, după ce am publicat articolul au început să vină ideile. :D
La mulți ani! Eu am reușit să îmi încarc bateriile înainte de Revelion și am început anul cu entuziasm, pentru că vreau să dezvolt ceea ce deja am început. Și ai mei copii s-au culcat puțin după 12.00, al doilea an la rând și a fost minunat pentru toată lumea. Am admirat artificiile de pe podul din fața blocului nostru împreună cu prietenii noștri și copiii lor și am simțit că am pășit cu bine în noul an. Azi am fost la zăpadă și vreau să mai mergem și în zilele următoare. Îți doresc un an așa cum ți-l dorești tu!
Noi avem zero zăpadă, poate ne trimiteți și nouă. :D
Cristina, e absolut ok sa fie si așa. Pana la urma trecerea dintre ani e doar o convenție in calendar. Ai muncit mult si aveai nevoie de o pauza. Anul poate incepe cand vrei tu. Mai bine sa incepi cu entuziasm decat sa tragi de tine fara sa simti cu adevărat. Cred ca e ai aata un avantaj al faptului ca esti pe cont propriu :). Sanatate sa fie ca restul le facem!
Știu, știu. Când să mă apuc de treabă m-a luat răceala și acum mă străduiesc să mă pun pe picioare. :)
Si eu l-am inceput ca tine, dar fortata de imprejurari (copiii in vacanta).Si ma simt tocmai pentru ca acum sunt pe cont propriu. Daca as fi fost la birou, salariul ar fi mers indiferent de productivitatea mea :)).
Cât de bine înțeleg ce spui! :) De luni sunt singură cu copiii și școala începe abia peste o săptămână… :D
*Ma simt vinovata
Si eu subt fix la fel. Daca ar fi dupa mine as sta si m-as uita in gol. Momentan nu e o optiune ca am un copil de 2 ani si 9 luni si un bebe de 2 luni, care vrea sa stea lipit non stop de mine. Noroc cu sotul care ma ajuta in toate. Ma trezesc uneori dimineata inaintea lir asa ca profit ca sa citesc sau sa ma uit la seriale. Simt nevoia sa evadez intr-o alta realitate.
E și normal să vrei asta! Eu nu am acum voința să mă trezesc înaintea lor. Nu îmi place deloc când e frig și întuneric afară. Aștept să se schimbe ora. :)))
Mi-am dat voie ca până pe 6 ianuarie să mi le așez pe toate, care cred că se transformă în 8, pentru că tocmai ce s-au anunțat oaspeți din Spania duminică și luni. Mi-am dat voie să nu fac, pe cât posibil, nimic intelectual în ultimele 3 zile din an și în primele două. Și da! Vinovăția mi-a dat târcoale și mie sau poate FOMO! Însănătoșire grabnică vă doresc și un 2019 magic, iar până pe 12 JOMO Sister!
Bine că măcar de fomo n-am suferit. Am avut zile în care nici nu știam pe unde era telefonul. :))) Spor la ”musafirit” și la așezat. :*
Probabil ca e momentul sa lasi sa se așeze unele lucruri. Asa am fost eu in vara. M-am împotrivit letargiei fara prea multe reușite, apoi am acceptat ca poate corpul meu, mintea, sufletul au nevoie de liniste, pace, pauza si sa ascult si sa aud dincolo de zgomotul lumii si dincolo de gândurile mele carieriste. Si da, era momentul pentru o schimbare, pentru un salt. Sa fie cu bucurie si acceptare tot ce vine si sa avem incredere ca e pentru binele nostru. Sa onorăm așadar si momentele in care corpul isi cere pauza.
Ana, cum le zici tu măi Ana :). I love it!
Absolut! Nici nu m-am împotrivit prea tare. Articolul a venit dintr-o răzvrătire a ego-ului, dar după ce și-a făcut damblaua și am publicat articolul sufletul și-a reintrat în drepturi. :)) :*