Eu nu știu cum sunt copiii voștri și cum stați la capitolul crize de furie. Noi am început să înțelegem care e treaba cu ele cam pe când Alex se apropia de vârsta de 3 ani. Acum, la 5 ani și jumătate lucrurile stau altfel deja, noi le tratăm ca pe ceva normal, iar el începe să se manifeste diferit și uneori face eforturi vizibile de a se calma.
La momentul când debutaseră aceste crize m-a ajutat mult să aflu că ele sunt normale și că, de cele mai multe ori, nu au legătură cu motivul invocat. În timp ce noi la exterior vedem un comportament nu foarte simpatic, în interior ei încearcă să facă față unor emoții a căror magnitudine îi depășește. Vorbim de trăiri puternice pe care ei nu le pot exprima în cuvinte și pe care creierul lor nu le poate gestiona pentru că nu este suficient de dezvoltat. Crizele lor de furie sunt felul în care ei ne cer ajutorul. Cu fiecare criză furie depășită cu ajutorul nostru copiii vor deveni tot mai pricepuți la a le face față. Am povestit pe larg despre asta aici.
Printre cele mai neașteptate motive pentru crizele de furie ale copilului meu mai mare sunt și cele de mai jos. Au fost și altele dar nu reușesc să mi le amintesc și ăsta mi se pare un lucru bun. Mai bine ne folosim memoria pentru amintiri mai frumoase.
I-am povestit lui Alex despre crizele lui de furie. Pe multe nu și le amintește dar s-a amuzat grozav când i le-am citit și m-a rugat să trecem de mai multe ori prin listă. Așadar, cu acordul lui, vă arătăm câteva din cele mai neașteptate motive pentru o criză de furie:
- pentru că voia să mănânce altceva decât ce a cerut
- pentru că nu o las pe Sara baltă la masă ca să îl schimb pe el
- pentru că i-am dat laptele în cana greșită
- pentru că am tăiat pâinea și nu trebuia
- pentru că nu am tăiat pâinea deși ar fi trebuit
- pentru că am îndrănit să pun un strop de sare pe roșii
- pentru că i-am pus sos pe piure și nu lângă
- pentru că i-am pus sos lângă piure și nu pe
- pentru că a uitat că a mâncat deja desert și mai vrea unul
- pentru că nu vrea sa meargă afară
- pentru că nu vrea sa intre în casă
- pentru că curierul nu i-a adus și lui ceva
- pentru că ne-am așezat și noi la masă cu el
- pentru că a pus Sara mâna pe jucăria lui
- pentru că sunt gâze pe jos în parc
- pentru că nu l-am luat în brațe
- pentru că am aruncat tubul gol de pastă de dinți
- pentru că s-a atins cașcavalul de zeama de la roșie
- pentru că i-am propus să meargă undeva fără noi
- pentru că am refuzat să îi dau Panadol pe post de desert
- pentru că nu îl ține tati în brațe în timp ce conduce
- pentru că i s-a rupt biscuitele
- pentru că nu îl lăsăm mai mult la desene
- pentru că nu îl lăsăm mai mult la tabletă
- pentru că miroase a mâncare în bucătărie și nu poate mânca în miros
- pentru că nu vrea să moară câinele de care i-a fost frică în pădure
- pentru că nu vrea să i se spargă balonul
- pentru că nu am respectat 100% ordinea pașilor la pregătirea micului dejun
- pentru că a cerut doar 2 picături de lapte în plus și i-am pus mai mult
- pentru că nu am pus lucrurile la loc exact așa cum erau înainte
- pentru că nu i-am făcut fructe la blender ca Sarei
Facem haz de necaz împreună? Copiii voștri din ce motive ciudate se pun pe urlat?
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Nici ieșitul din casă nu mai e ce-a fost odată
Viața de mamă e ca un antrenament de fitness fără sfârșit
De ce copiii fac crize cel mai des în prezența mamei
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
6 Comments
Ciudate – pentru parintele obosit si stresat. Importante – pt copilul mic, implicat in situatie. Interesante pt copilul care a crescut si intelege altfel lucrurile. Amuzante – pt cei din exterior care doar citesc 🙂
Motivele invocate sunt ciudate si pentru un parinte odihnit. 🙂 Dar da, ce se intampla dincolo de aceste motive, respectiv motivele adevarate sunt foarte importante pentru copii. D
Da. Cu biscuitele rupt a fost si la noi drama. Am mai avut plangeri pt ca:
– s-a rupt felia de cascaval,
– s-a rupt tulpina de la floare/ batul/ creanga,
– un copil s-a asezat in leaganul lui preferat (desi, pana atunci nu ii acordase interes),
– i se sparg baloanele de sapun,
– ii sparg si alti copii baloanele lui de sapun,
– i-am pus spuma in cada,
– nu i-am pus spuma in cada,
– (la gradinita) a primit o bentita de alta culoare decat galben (preferata lui) pt ca se terminasera pana la el,
– a primit dintr-un automat cu bile surpriza, o jucarie oranje si nu galbena, cum voia el,
– am pus scortisoara pe orezul cu lapte,
– am pus eu cerealele in iaurt/ lapte si nu el,
– am amestecat branza cu mamaliga,
– am pus eu pastila efervescenta in pahar, si voia sa o lanseze el,
– am vrut sa-l imbrac in camasa/ bluza cu nasturi pt a merge la un botez (nici acum nu pot sa-l imbrac cu nimic care contine nasturi/capse),
– voia sa mearga in picioarele goale si prin Bucuresti (tocmai venisem de la mare unde mergeam desculti pana in hotel),
– (toamna) inca voia sa mearga in sandale, desi era vreme de manusi (Am fost la 1mm distanta de tentatia de a-l scoate afara in sandale 🙂 ),
– a dormit la pranz, s-a trezit dupa ce s-a inoptat (asta chiar iarna aceasta) si a crezut ca este noapte tarziu si nu mai are timp sa se joace,
– nu a dormit la pranz si acum este obosit si trebuie sa se culce mai devreme,
– am suflat in tort fara el,
– nu mergem la gradinita cu metroul (pt ca bunicul l-a dus o data),
– nu l-am tuns la fel de scurt ca tati.
Cam atat imi amintesc acum 🙂
Ohoo! Aveti si voi o lista ofertanta. Pe aia cu bentita galbena mi-o aduc aminte. Dragii de ei… 🙂
Am bifat si noi cateva din lista si probabil de acum vom incepe sa facem si noi o lista a noastra. Nu imi aduc aminte acum dar interesanta ideea. O sa incep sa le scriu si apoi i le arat cand va fi mare. Eventual cand va avea copii sa stie la ce sa se astepte. 🙂
Bun plan, Dana. Mi-a plăcut că gândeşti pe termen lung. 🙂