– Ah… Și tu care ești coach pățești din astea?
– Evident! Cine nu pățește?
– Aveam impresia că cine e coach e perfect.
Stăteam amândouă la o masă mică și rotundă, pe o straduță din centrul capitalei. Era prima dată când auzeam treaba asta. Am răspuns atunci, ce aș răspunde și acum – coach-ul nu e perfect și nici nu trebuie să fie – și-am povestit mai departe.
La scurt timp după conversația de mai sus și într-o perioadă în care mi-a fost greu, am scris acest articol. În urma lui, cineva mi-a scris, prietenește, așa: ”Aș alege ca și coach o astfel de persoană? Eu am nevoie de la un coach să văd direcție, ascensiune, creștere, siguranță. Ceea ce vreau să îți spun e ca după părerea mea astfel de dezvăluiri despre tine nu susțin conturul de coach, ci mai degrabă se asociază cu altceva.”.
Da, e altceva. E uman.
Un coach nu e unbreakable. E un om. E deseori container emoțional pentru clienți, e acolo, cu ei, cu totul.
Ce fel de coach aș vrea eu? Unul pe bune, autentic și deci imperfect, pentru că – după părerea mea – autenticitatea e despre a face pace cu imperfecțiunile tale.
Oamenii care lucrează cu alți oameni nu sunt imuni la durere, ba mai mult decât atât, propriile experiențe și încercări cred că îi ajută să asculte și să se conecteze mai bine cu ceilalți. De fapt, cred că nu îi poți ajuta pe alții până nu ești dispus să treci prin anevoiosul proces de a te ajuta pe tine mai întâi. Tocmai faptul că știi cum e să fii vraiște și că lucrezi la a te accepta cu bune și cu întunecimi te face să poți conține emoțiile clienților și să poți să fii acolo cu ei fără să îi judeci. Să fii de nedezamăgit pentru ei.
Treaba coach-ului nu e să dea sfaturi. Treaba lui e, printre altele, să asculte, să fie oglindă clară, să ”pună pe masă” ceea ce aude și vede, să creeze un spațiu sigur și să pună întrebări. Cum ar fi: ”În ce fel e important pentru tine să fiu eu perfectă?” sau ”Cu ce s-ar schimba situația ta dacă eu aș fi perfectă?”.
Sursa foto: Pexels
Citește și:
Doi într-o barcă sau când te poate ajuta coaching-ul
7 cadouri pe care un coach bun ți le face
Care e povestea pe care ți-o spui despre tine?
Diferența dintre terapie și coaching
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Probabil, ce a vrut atunci să spună cititoarea respectivă, e ce zicea și Andreea Esca la conferință. Că, în job trebuie să fii perfect, să faci spectacol, să plângi acasă. Și oamenii pe blog vin să îi distrăm, să îi încurajăm, nu să ne plângem de viețile noastre. Deși, nu ne iese de fiecare dată. Și eu cred că e uman să fie așa. Ca vorba prințesei urbane: viața ca un platouaș cu de toate.
Când sunt în papuci de coach sunt acolo cu totul, ca trainer la fel. Indiferent de ce mă doare. Cam cum zicea Andreea. Pentru mine blogul e ceva foarte personal și da, câteodată de entertainment. Și când sunt pe blog sunt tot cu totul. Întrebările mele de la final rămân în picioare pentru că atunci când un client vrea ca eu să fiu un coach perfect (și nu așa cum spunea Andreea Esca) nu e despre mine. :)