Casa mea si job-ul meu se afla la o fabuloasa distanta de 5-7 minute indepartare (mers pe jos) una de cealalta. In traducere libera, nici nu ies bine din cladirea in care lucrez ca am si ajuns acasa. Acolo ma asteapta un pui de om odihnit, cu chef de joaca, de harjoneala, de batai cu perne, de dragalit, de alergat, de facut concurs, de construit o casa mare, mare din Lego, in principiu de timp cu mine.

Uneori canapeaua parca ma invita la o dulce leneveala, dar cand vad privirea lui Alex reusesc de cele mai multe ori sa ma adun chiar si dupa o zi plina la munca. Si ce imi place cel mai mult este ca pe masura ce ne concentram tot mai tare pe joaca se diminueaza si oboseala mea. Asta e efectul jocului chiar si asupra adultilor obositi: scapam de hormonii stresului si facem rost de un plus de energie care sa ne ajute sa incheiem ziua cu bine.

Prioritizarea timpului cu copilul

O relatie buna parinte-copil se construieste in timp si pentru a avea calitate trebuie sa avem mai inainte cantitate. Cu alte cuvinte, chiar daca avem un program incarcat si ne impartim intre job, gatit, curatenie, relatii sociale, etc. trebuie sa ne facem timp special si pentru copii.

E greu uneori (si spun asta din experienta proprie), dar 10 minute de timp dedicat copilului in fiecare zi pot face minuni pe termen lung, conectarea fiind un factor esential in dezvoltarea creierului copiilor.

Copiii au nevoie de joaca. Asta e felul lor de a descoperi lumea, de a invata, de a dezvolta abilitati, de a procesa evenimente prin care au trecut si mai ales emotiile asociate acestora (frica, gelozie, manie).

Nu mai e o surpriza faptul ca rezervele de energie ale copiilor sunt mult mai mari decat ale adultilor. Le place joaca fizica, harjoneala. La cei 4 ani ai lui Alex pare sa fie in toiul acestei perioade, iar obstacolul lui preferat de escaladat se cheama “Tati”. Partea buna si pe care o putem folosi in avantajul nostru e ca prin acest tip de joaca cei mici elibereaza hormonii de stres care altfel aveau sanse mari sa se adune si sa duca la crize de furie.

Timpul special la noi

De cateva saptamani, in diminetile cu gradi, la trezire Alex are chef de bataie cu pernele, paturi, plusuri si ce mai prinde el prin pat. Regulile sunt simple: amandoi stam in patul lui si el ataca primul (si de fapt si ultimul daca stau sa ma gandesc mai bine) dupa ce isi construieste o bomba imensa din lucrurile de mai sus, cu conditia sa reuseasca sa se si ridice cu toate in mana. Apoi vine si randul meu, dar eu trebuie sa atac cu bombe mici, pe rand, ca sa dureze joaca mai mult. Facem asta de cateva ori (depinde si de cate este de tarziu), cu anunt inainte de ultimele 2-3 bombardari, ca sa nu intrerupem distractia brusc. Dupa minutele astea de joaca amandoi suntem mai veseli si pregatiti de o noua zi.

Asa ca, din punctul meu de vedere un timp de calitate presupune sa fii prezent acum si aici si sa raspunzi nevoilor copilului. Pentru cei mai mici e important sa coboram fizic la nivelul lor si sa ne jucam pe jos, pe cand, copiilor putin mai mari s-ar putea sa le placa mai degraba sa stam la o poveste pe canapea sau in pat. E important insa ca in minutele respective sa ne lasam condusi de ei.

La voi cum arata timpul special? La ce jocuri va invita copiii?