Eram cu Alex în parc într-o zi de weekend. Era deja ora prânzului și puținii copii care mai erau acolo păreau deja destul de morocănoși probabil de foame, de somn, de cald.

Alex era într-o formă de zile mari. După vreo 20+ coborâri pe tobogan în cele mai neobișnuite moduri s-a dus să se dea pe un cal din acela pe arc. Nici nu se instalase bine pe el pregătit să îl scuture temeinic, că s-a trezit cu o fetiță mai mică decât el, care spunea că e calul ei și că vrea să se dea pe el.

Exact ca data tecută – despre care am povestit aici – nu am zis nimic, așteptând să văd ce se va întâmpla. După ce s-a gândit puțin, Alex i-a răspuns fetiței foarte relaxat: “Bine. Atunci eu mă duc să mă dau în altceva.”

 

Copilul imită ceea ce părintele face

Am mai spus-o și sunt încă la fel de convinsă că valorile, dar și comportamentele copiii le învață văzându-le la noi, părinții (și la alți adulți implicați în creșterea lor).

Ei nu vor face ce le spunem noi să facă, ci vor face ce ne văd pe noi că facem:

• Vor fi politicoși, vor spune “mulțumesc”, vor saluta dacă văd asta în comportamentul părinților zilnic.
• Vor mânca sănătos dacă și restul familiei mănâncă așa.
• Vor respecta reguli cum ar fi traversatul pe culoarea verde a semaforului atunci când adulții cu care sunt procedează așa (și le explică mereu de ce e important) oricât de grăbiți ar fi și oricât de bine ar cunoaște semaforul respectiv.
• Vor fi empatici dacă sunt ascultați, acceptați și înțeleși acasă.
• Vor citi dacă ne văd pe noi, părinții, citind.
• Vor crede despre ei că sunt buni dacă le spunem asta și îi învățăm în loc să îi pedepsim.
• Vor arunca resturile la gunoi pe stradă dacă și părinții fac asta.
• Vor învăța să respecte, când sunt și ei respectați.
• Își vor cere iertare în măsura în care văd asta în jurul lor și în măsura în care ne cerem iertare de la ei (sau de față cu ei) când e nevoie. Nu e nicio rușine în a face asta și nu e semn de slăbiciune.
• Vor învăța să fie liberi și autonomi atunci când vor fi încurajați să acționeze singuri (în limitele de siguranță) fără să fie certați pentru stângăcii.
• Vor ști să își spună punctul de vedere dacă îi încurajăm să o facă fără să îi luăm în derâdere, dacă le vorbim despre cât de important e să vorbească atunci când au ceva de spus și dacă ne văd pe noi făcând același lucru.

 

Pentru copiii noștri suntem modele și asta e o responsabilitate mare pe care trebuie să ne-o asumăm în mod conștient. Iar ei ne ascultă și ne observă chiar și atunci când par a fi absorbiți de alte activități. Copiii sunt mereu atenți la ceea ce facem și absorb tot, ca niște bureți. Ne văd cum reacționăm la stres. Se uită la cum îi tratăm pe ceilalți. Sunt atenți la cum gestionăm emoțiile.

 

Copiii sunt foarte buni imitatori, deci dați-le ceva bun să imite.

 

You might also like