Vine o zi în viața unei mame în care copilul învață despre meserii la grădiniță. 🙂 Pentru Sara ziua asta a fost ieri. Deși îi povestesc uneori despre munca mea de trainer și coach, nu a știut să le explice colegilor și educatoarei. Nu e panică. Numa’ bine că avem oportunitate să vorbim despre asta.
Profit de plimbarea de la grădi până acasă ca să povestim despre ce lucrez eu. Numai că nu era chiar simplu. În câteva secunde am trecut în revistă, mental, câteva variante despre cum să îi explic coaching-ul (Poate era mai bine să aleg partea de training!) și le-am desființat rând pe rând pentru că un copil de aproape 4 ani e la vârsta gândirii magice, când totul e posibil, când e curios, curajos și unaware de convingeri limitative, tipare de gândire, sabotori și alte blocaje de oameni mari. I-am spus că îi ascult pe oameni și le pun întrebări ca să își găsească rezolvări. Nu că mi-aș fi dorit să fie impresionată, dar cumva expresia de pe fața ei mi-a dat de înțeles că trebuie să găsesc o altă explicație.
Am ajuns acasă, au venit și băieții, ne-am jucat, am mâncat, Sara a dansat pe muzica din Frozen 2. Ne-am văzut de ale noastre, cum ar veni. Puțin mai târziu, când stătea cuibărită lângă mine mi-a venit o idee.
– Dacă te întreabă mâine Andi-Pandi (educatoarea ei 🙂 ) despre ce fac eu o să știi să îi spui?
– Coaching! zice ea mândră.
– Și ce înseamnă asta?
– Nu știu…
– Înseamnă că mami îi ajută pe oamenii mari să fie mai buni – mai buni cu ei, cu alții, mai buni la ceea ce fac… Dacă ții minte asta e suficient.
I-a plăcut, mi-a zâmbit, ne-am culcat și n-am mai vorbit despre asta.
Azi la cină mi-a zis că n-au mai vorbit despre meserii că au fost ocupați să dicute despre bani. Am profitat că eram toți 4 la masă și i-am întrebat și pe băieți cum i-ar explica ei coaching-ul.
Mircea a spus că le pun oamenilor întrebări la care ei răspund și prin asta se hotărăsc ce să facă.
Alex a spus că mă văd cu oameni, vorbesc cu ei și primesc bani pentru asta.
Niciuna dintre definiții nu e greșită până la urmă. O întreb totuși pe Sara dacă știe ea să îmi spună ce fac eu.
– Îi ajuți pe oamenii mari să fie mai buni!
End of story.
De fapt nu e chiar sfârșitul, pentru că trebuie să înțeleagă și ce face taică-său la birou. :)) Dar asta e o poveste pentru altă dată.
Citește și:
Meseriile copiilor noștri nu s-au inventat încă și ăsta nu e motiv de panică
Educație financiară pentru copii, cu doar 3 plicuri
Viața de dincolo de corporație
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply