Închid absentă fereastra de mail. Oricum nu mai pot descifra cuvintele de pe ecran. Îmi trag nasul, îmi șterg ochii și inspir adânc. Nu prea am ce face altceva. Revăd mereu același mesaj și încă sper că se poate face ceva deși emisfera stângă a creierului meu a înțeles deja că speranța asta va muri și ea cât de curând.

Îmi doresc să am un blog curat, corect și actualizat din punct de vedere tehnic. Am tras cu dinții până acum să fac singură mare parte din tot ce ținea de administrarea lui, mi-am dat însă seama că e o ambiție inutilă din moment ce abia mai am timp să scriu. De unde să mai fac rost de niște ore ca să mă joc de-a IT-ul.

Așadar am predat frâiele tehnice cuiva care cu asta se ocupă și o face foarte bine. Mă așteptam la multe din lucrurile pe care mi le-a spus după o analiză a blogului. Și totuși azi m-a făcut să plâng. Nu e vina lui. E vina mea – am devenit dependentă de like-uri…într-un fel.

Pentru ca blogul să fie un spațiu cât mai safe și experiența voastră cu el să fie una și mai sigură a fost nevoie să facem niște modificări foarte dureroase pentru mine pentru că, în urma lor, au dispărut toate TOATE like-urile de la toate articolele. Adio 38000 de like-uri la articolul ăsta, pa pa peste 6000 de like-uri de aici și aici , la revedere peste 4000  de like-uri la articolul ăsta și tot așa.

Sigur, nu e tragedie. Nu una mare cel puțin. Există modalități să le văd, iar datele despre trafic le am în continuare, dar oricărui vizitator nou care intră pe blog o să i se pară că bate vântul pe acolo. Că n-a mai trecut nimeni înaintea lui pe la niciun articol.

Și era o măsură așa de frumoasă a reacțiilor la fiecare text publicat! Creștea inima în mine când vedeam că oamenii au reacționat la poveștile mele și asta mă făcea să vreau să scriu în continuare. Da, știu, nu scriem pentru like-uri, scriem din cu totul alte motive. Dar cui i-ar mai veni să scrie când ar vedea că nimeni nu citește?

Ne petrecem mult prea mult timp pe internet. Ajungem să fim dependenți de like-uri pe Facebook, pe Instagram sau pe bloguri și nici nu ne dăm seama. 

Sunt dependentă de like-uri, dar mă tratez. Cu terapie șoc, dup cum se pare. 🙂

 
Sursa foto: Shutterstock 
 
 
Citește și:

6 întrebări la care să răspunzi înainte să îți faci blog

Printre cele mai vizibile bloguri de parenting

10 lucruri învățate de când am blog

Cititorii de bloguri și cafelele lor

11 lucruri pe care le-aș face diferit dacă mi-aș face un blog acum

Am blog, dar nu sunt doar blogger

Bloggerii sunt tot oameni full option
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.