Ora 19:15 aseara. Eram inca la birou incercand sa termin ceva, iar in jurul meu mai erau doar vreo 3 oameni asa ca spatiul era cuprins de liniste. Telefonul s-a pus pe bazait. Am primit mesaj de la sot: o poza cu copilul balacindu-se in piscina cu Bogdan, instructorul lui, la prima lectie de inot. Ma uit la ecran si imaginea devine neclara. Plang…de fericire si mandrie.

Doar ce scriam zilele trecute despre cum copiii fac lucrurile atunci cand se simt pregatiti sa le faca si povesteam despre cat de mult i-a luat lui Alex sa se obisnuiasca treptat cu piscina, apoi cu marea. Si ma uitam la poza si nu imi venea sa cred ca doar la cateva zile distanta voinicul se blacea in piscina cu un instructor strain, cu tata privind de pe margine.

O mare parte din reusita i se datoreaza instructorului care, vazandu-l pe Alex mai timid, l-a invitat la joaca pe margine. Dupa ce au costruit ei un castel din forme s-au apucat de aruncat mingi in apa. De aici si pana la a intra in piscina a mai fost doar un pas. Inconjurat de tot felul de chestii plutitoare colorate (sunt sigura ca ele au si denumiri, dar nu le stiu inca 🙂 ) si insotit de un adult care stia exact cum sa ii vorbeasca, i-a fost usor sa treaca peste urmele de teama pe care le mai avea.

A venit acasa incantat de cum a fost la inot si a declarat ca mai merge si vineri.

Toate astea s-au intamplat la Babyspa Aviatiei, unde am gasit oameni profesionisti, care lucreaza foarte bine cu cei mici. Toata echipa e formata din profesori specialisti cu experienta vasta in domeniul programelor de inot si al gimnasticii acvatice de toate tipurile.

Am apreciat si faptul ca accesul la piscina se face doar dupa prezentarea unor buletine de analiza, iar intrarea in apa se face doar dupa dus.

Vineri, dupa balaceala, incercam putin si salina.

V-am mai spus cat sunt de mandra de el?