”Bună, Cristina! M-am tot gândit dacă să îți scriu sau nu. Am văzut că scrii mai rar decât o făceai. Sper că ești bine! Aștept cu drag orice scrii nou. C.”

Aș minți să zic că nu m-a făcut praf mesajul ăsta. În sensul cel mai bun, evident. Mulțumesc că te-ai gândit la mine, că ai observat absența relativă și că ți-ai luat din timp să îmi scrii.

Da, sunt bine! Sunt foarte bine și nu plec nicăieri. 🙂

***

Acum 5 ani jumate, când am lansat blogul la apă, habar nu aveam că va ajunge unde e azi. Nu am avut altă intenție decât a-mi crea un loc unde să scriu despre cum e viața: cu părințeală, cu training-uri, cu bunătăți făcute în bucătărie și cu ce experiențe urma să mai trăiesc. Nu știam că voi ajunge la zeci de mii de cititori pe lună, că voi publica peste 1200 de artiole, că a mea casă virtuală va ajunge printre cele mai vizibile bloguri de parenting. De fapt, nu știam că voi ajunge să am blog de parenting, dar lucrurile s-au așezat de la sine, la fel cum se întâmplă și acum.

Am scris când am putut, când mi-am făcut timp, când am simțit. Alex creștea, cariera creștea, blogul era în ascensiune și devenea interesant și pentru colaboratori și brand-uri.

Apoi, când credeam că vom rămâne 3, a mai crescut și burta, iar sarcina cu Sara și nașterea ei au marcat o etapă nouă. Pe de o parte, am apucat să acopăr pe blog și perioada de bebelușeală. Pe de altă parte, am intrat din plin într-o transformare personală care m-a așezat pe un drum profesional nou. Și în perioada asta, timp de 2 ani, am scris câte 5 articole pe săptămână.

Am plecat din corporație, am lansat Soul Bloom și am lucrat mult la a construi cărămidă cu cărămidă o fundație temeinică pentru business-ul propriu. Din răsputeri m-am chinuit să țin pasul cu toate: familie, cuplu, copii, timp pentru mine, scris, business. Da, m-am chinuit. Pentru că îmi era frică să renunț la activități, îmi era teamă că dacă  nu scriu zilnic cine știe ce tragedie se va întâmpla. O vreme m-am mințit că trebuie să le fac în continuare pe toate. Universul le aranjează însă cum știe. După o toamnă plină de evenimente – workshop-uri, coaching, conferințe la care am fost speaker, călătorii prin țară și petrecerea blogului – decembrie m-a prins la un pas de burnout. Mi-am luat forțat niște zile în care am stat departe de laptop. Nu mai suportam să îl văd.

Mi-am luat timp să îmi aștern intențiile pentru anul ăsta. Printre ele era și una despre a echilibra proporția blog/training și coaching, intenție pe care o uitasem și am regăsit-o la începutul lunii când mi-am deschis agenda în care sunt scrise ca să văd pe unde sunt față de ce îmi imaginam pentru mine. Și tocmai pentru că Universul e pe fază, când am tras linia de jumătate de an, fix asta am observat. Multe cursuri, evenimente în offline, creștere a cererilor pentru coaching, călătorii în interes de business și schițe ale unor noi programe de dezvoltare personală pentru toamnă. Cam pe principiul be careful what you wish for. Experiența mea și expertiza sunt în learning & development, asta e ce știu să fac, pentru asta m-am pregătit 12 ani. 

Am început anul cu niște luni grele și lecții pe care mi-ar fi plăcut să le învăț cu mai puțină suferință – venită din atașamentul față de niște frici și narative din capul meu. Greul ăsta însă mi-a dat impulsul de care aveam nevoie să mă pun pe picioare. Am făcut multe schimbări conștiente în viața mea, niște alegeri asumate, am lăsat mult balast în urmă, am reorganizat prioritățile și de pe la ziua mea încoace văd totul cu claritate, se leagă lucrurile neașteptat de frumos, m-am pus din nou pe primul loc și am grijă de mine. Una dintre decizii a fost să nu mă mai învinovățesc pentru că nu mai scriu zilnic. Scriu când simt să fac asta și atunci îmi fac intenționat timp pentru blog.

De plecat însă nu plec nicăieri. Voi continua să scriu pentru cine are nevoie de conținutul de pe blog, pentru cei care mă citesc și pe declarate și pe furiș, pentru cei care își găsesc inspirație aici – părinți, non-părinți și freelanceri deopotrivă, pentru oamenii care mi-au scris înapoi și pentru oricine interesat să trăiască o viață conștientă, aliniată cu propriile valori. Voi continua și podcast-ul și începem în curând seria de interviuri cu oameni faini. Vin și niște resurse digitale către voi în toamnă. Sara și Alex sunt mereu pregătiți de aventură așa că vom avea destule de povestit și despre asta. Pe grup ne pregătim de noi challenge-uri producătoare de aha-uri. Vin multe interviuri și idei pentru freelanceri.  Voi scrie în continuare și despre cum e când e bine și despre cum e când e greu. Promit și multe alte Pauze De Bine.

Vă îmbrățișez pe fiecare dintre voi și vă mulțumesc că rămâneți cu răbdare și curiozitate lângă mine. M-am atașat tare de voi, comunitatea strânsă în jurul blogului și vă sunt recunoscătoare pentru implicare, share-uri, încurajări și sugestii. Nu plec nicăieri. Și sper că nici voi. ♥

 
 
Citește și:

Una dintre cele mai faine experiențe pe care le poți trăi

Arta de a purta imperfecțiunile la vedere

Nu vine nimeni

11 cadouri pe care să începi să ți le faci

Bunătatea știe unde stai
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.