De ce nu sunt mai curajoasă? De ce nu sunt un vânzător mai bun? De ce nu sunt mai creativă? De ce nu sunt ca X? Sau ca Y?
Mulți ani am crezut despre mine că dacă nu sunt mereu cu mâna pe sus, dacă nu spun mereu ce îmi trece prin minte, dacă nu sunt la fel de competitivă ca alții, dacă nu sunt mereu în căutare de ceva mai bun, mai shiny, mai bine plătit, dacă nu vin mereu cu idei crețe etc. sunt mai prejos. Sau moale, cum avea să mi-o reteze cineva la un moment dat. Un loser. M-a apăsat eticheta – și toate convingerile care au luat naștere din ea – până în punctul în care resimțeam fizic durerea, oboseala, dezamăgirea, efectele lipsei de sens și de direcție.
Apoi s-a născut Sara, am intrat într-un lung concediu de maternitate dar și într-un proces personal de transformare, o călătorie înapoi spre mine. Am renunțat la job-ul din corporație, am făcut o școală de coaching și alte certificări valoroase, am pus bazele Soul Bloom și am început să facilitez workshop-uri pe teme ancorate în conștientizarea de sine. Fiecare întâlnire cu oameni faini, fiecare eveniment livrat, fiecare invitație de a fi speaker sau de a vorbi despre călătoria mea m-a apropiat mai mult de mine. Am devenit foarte atentă la care sunt lucrurile care îmi aduc energie și bucurie, care sunt activitățile care mă fac să pierd noțiunea timpului. Mi-am luat lista de valori la bani mărunți, mi-am rafinat misiunea, am învățat să am încredere și răbdare, să mă opresc când simt nevoia, fără să îmi fie teamă că ratez vreo mare oportunitate. Și am fost atentă la cum se simt oamenii care aleg să lucreze cu mine, la cum mă percep ei și la ce i-a făcut să mă aleagă.
Când mă uit în urmă mi-e atât de clar! Am rezonat mereu cu oamenii care m-au văzut așa cum sunt, care m-au respectat, care mi-au suflat în aripi, cu oamenii sinceri și iubitori, de la învățător, la profesori, la manageri sau mentori. Mi-am dat seama cu mult timp în urmă că – deși am terminat un profil de mate-info și sunt un om destul de analitic și minuțios – eu nu sunt despre cifre și rezultate de dragul rezultatelor. Am fiert de nervi (și uneori de neputință) în fața unor convingeri nedrepte, unor politici sau proceduri rigide, m-am luptat pentru oamenii din echipa mea și uneori și pentru mine.
Zilele trecute am luat la rând diferitele cursuri, certificări, profilări pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Unele instrumente arată că sunt despre armonie, culoare, emoții, simțuri și că la mică distanță vine și partea analitică, organizarea, sistemul de valori. Altele arată că deși gândirea analitică e pronunțată, înclin mai mult spre oameni și relații. Altele spun că oamenii mă văd caldă, umană, iubitoare și de încredere. Altele m-au ajutat să înțeleg de ce pentru mine e important ca ceea ce iese din mâinile mele să fie frumos și plăcut – și nu e despre perfecțiune. Toate astea arată același lucru: pentru mine nu e doar despre a face, nu e doar despre rezultate.
Eu sunt despre oameni. Sunt despre emoții, căldură, culoare, simțuri, conectare, relații trainice, încredere, autocunoaștere și despre a fi. Poate sună pufos și gol, dar e mai plin decât mi-aș fi imaginat vreodată. Poate părea că nu e despre rezultate, dar de fapt este pentru că la rezultate poți ajunge în mai multe feluri.
Parte din procesul meu de căutare, de așezare, de branding personal dacă vreți este să verific periodic percepția celor cu care interacționez (cititori, clienți, furnizori, participanți) despre mine. Oamenii îmi spun că mă simt umană, caldă, blândă, bună, sinceră, de încredere și pozitivă. Asta însă nu îi împiedică să identifice și notele de hotărâre, perseverență, curaj sau ambiție.
Aș fi putut să mă oftic că nu au spus despre mine că sunt inovatoare, că sunt problem solver, că sunt vreun super sales person sau vreun marketer nemaipomenit. Am ales însă să îmbrățișez fiecare cuvânt al lor despre cum se simte omul Cristina de unde se află ei. Magie și eliberare. Asta am trăit când mi-am dat seama că trăsăturile astea nu sunt piedici, neplăceri sau dezavantaje, ba dimpotrivă. Sunt lucrurile care mă fac să fiu diferită, unică. Sunt esența a cine sunt eu.
Oricine rezonează cu ele știe unde mă găsește. Cine nu, are toată libertatea să se orienteze către altcineva.
Să sărbătorești și să te bucuri pentru cine ești, pentru cum ești diferit de ceilalți și să îți aduci contribuția fiind TU însuți e una dintre cele mai faine experiențe pe care le poți trăi.
Shine like only you can!
Citește și:
Ce îți face inima să cânte de bucurie?
Nu m-am făcut chirurg, dar nu am abandonat creierul
Noul meu nume de familie este Prezență
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Cum ii intrebi pe oameni ce cred despre tine, cum verifici perceptia lor despre tine?
Inspirational articol, am o vaga impresie ca toti tanjim la relatii si oameni, tanjim la a fi, in loc de a face. Numia ca nu toti ne dam seama de asta. 🙂
Îi întrebi pur și simplu. 😀