Turiștii cu care mă declar incompatibilă

Disclaimer: Spun din start că tot ce povestesc mai jos se referă la turiștii pe care i-am întâlnit în toți anii de când mergem la mare în Antalya. Articolul nu generalizează și nu face referire la orice persoană de origine rusă.

Suntem în a patra zi de vacanţă şi cred că e prima dată când nu îmi pare rău că mai e puţin şi se termină sejurul. Nu înseamnă că nu ne simţim bine deloc, ci doar că ne aşteptam să fie puţin mai bine. Pe scurt, pe lângă faptul că Sara s-a îmbolnăvit, suntem pentru a patra oară în Antalya şi am ales să revenim la hotelul la care am fost acum 3 ani pentru că ne-a plăcut şi ne-am simţit bine atunci. Aşteptările noastre se bazau aşadar pe experienţa proprie avută aici. Se pare că strategia noastră de a merge la sigur nu a fost chiar cea mai potrivită. Hotelul, dar mai cu seamă personalul şi serviciile pe care le oferă lasă de dorit, asta în condiţiile în care noi nu suntem ”căutători” de lux. Nu mă aşteptam să fie nevoie să cerem de trei ori săpun la baie, nici să nu ne putem înţelege în engleză (la nivel minim), nici să nu găsesc un blender basic (nu tocător) sau ca mâncarea de bebe să fie de un singur fel (borcănel de un fel de fructe, de legume). Curat este dacă închizi ochii la scamele şi firimiturile de pe jos…

În fine, nu despre asta este vorba. Am venit hotărâţi să ne simţim bine, deci trecem cu vederea. Doar că, peste toate astea se adaugă ceva frustrări legate de cetăţenii ruşi cu care împărţim hotelul, plaja, piscina şi marea. Din totalul turiştilor din hotel peste 70% sunt vorbitori de rusă (nu neapărat ruşi), vreo 20% români şi restul englezi, nemţi şi italieni.

Hai să vă spun de ce nu ne mai potrivim.

•  Cel mai enervant lucru este că ei nu cunosc noţiunea de stat la coadă. Or fi lipsit când s-a predat bunul simţ la şcoală, nu ştiu, dar ei pur şi simplu nu stau la coadă. Se bagă cu tupeu în faţa oricui ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru pe lume. Primilor doi le-am dat circumstanţe atenuante, am zis că las de la mine. După care nu mi-a mai venit să fiu luată de fraieră şi le-am explicat prin semne (Doamne ferește să vorbească careva o boabă de engleză, toată lumea e pe sistem ”Ne ponimayu”, adică ”Nu înțeleg”) că nu e frumos ce fac. Degeaba. Ei bodogăne ceva, dar nici că se dau la o parte. Cu ocazia asta i-am dat o lecţie nouă şi lui Alex care mă tot întreba de ce se bagă cutare în faţă.
• Copiii lor, cei pre-adolescenţi, au senzaţia că pot face ce vor oriunde şi oricând. Cam fără excepţie. De la băgat în faţă la coadă, plimbat singuri cu lifturile aiurea şi până la bătaie cu apă (şi eventual la oră de linişte) pe holurile hotelului fac ce îi taie capul. Dar despre parenting-ul fără limite revin cu un articol separat.
• Ei cred că toţi ceilalţi turişti sunt ruşi sau vorbitori de rusă ca şi cum alte naţii n-ar exista. Mă tot întreabă lumea chestii direct, în rusă, fără măcar să dea bună ziua. Alţii vin şi îmi dau sfaturi despre ce mâncare să aleg, evident, tot în rusă. Dar ce să fac? Nici eu nu ponimayu…

Aş mai zice şi că vorbesc prea tare şi că mănâncă mult, dar asta fac şi românii (despre ai noştri revin însă într-un alt text că e păcat să nu vă povestesc). Că beau alcool de la primele ore ale dimineţii. Că ele, rusoaicele tinere sunt frumoase şi multe sunt trase prin inel, dar nu ştiu ce se întâmplă pe parcurs că doamnele mai în vârstă numai prin inel nu sunt trase. Şi că rusoaicele se îmbracă deseori seara, la cină cu rochii numai bune de mers la nuntă, accesorizate cu multe bijuterii sclipicioase. Dar toate astea nu ne-au încurcat cu nimic.

Una peste alta, în Turcia la Ultra All Inclusive mai venim o dată – poate – când o fi şi Sara mare, dar următoarele veri ne vor găsi cu siguranţă prin alte părţi.

 
Sursa foto: Shutterstock

 
 
Citește și:

Aventuri cu iz turcesc

Mă bucur că s-a terminat concediul

Ne mai vindecăm de nesimţire vreodată?

Mergeţi cu copiii în concediu? Cu amândoi?!

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.