Auzim atât de des că e greu să fii mamă, că trebuie să renunți la o mulțime de lucruri odată ce apar copiii în peisaj. Dar a fi mamăpărinte e despre mult mai mult de atât. Avem multe de câștigat, de descoperit, de învățat și de primit cu mintea și brațele deschise. Așa că, am pornit în căutarea unor mame care să ne povestească ce-au avut de câștigat de când în casele lor răsună voci de copii. Veți găsi toate istorisirile lor sub hashtag-ul #CeAuMameleDeCâștigat.

 
 
Invitata mea de azi e Raluca, mamă de Filip și Matei, o femeie faină, amuzantă și Chief Trouble Maker pe Wine before Noon.

Ca orice drum inițiatic de genul ăsta, călătoria a început cu morning sicknesses. Eu le-am confundat cu mahmureala. Petreceam destul de mult în perioada aia și nu, nu o sa-mi cer scuze pentru asta. Mi se pare mișto că am experimentat, mi-a ieșit din sistem, am trecut la următoarea etapă împăcată cu mine însămi.

Așa cum nu îmi cer scuze pentru că nu am simțit sarcina ca pe un moment de #totalbliss sau pentru că nu mă simțeam atrasă de copii înainte să devin mamă.

Partea cu motherhood-ul, în schimb, a fost o revelație. Știu că dacă întrebi orice părinte, o să-ți spună cum venirea copilului pe lume i-a schimbat viața. Dar până nu probezi pantofii de părinte, până nu faci câțiva pași să vezi unde te rod, unde te strâng, unde i-ai purta și cu ce i-ai asorta, expresia “mi-a schimbat viața” sună a bla-bla pe care îl spun oamenii când devin părinți.

Acest bla-bla devine cât se poate de real post achiziționarea pantofilor. Și e atât de special, încât e greu de capturat în cuvinte. Cred că ăsta e și unul din motivele pentru care ajungem cu toții să spunem aceleași clișee. Pentru că părinții sunt un grup de oameni care trăiesc, mai mult sau mai puțin, același tip de experiență.

Și e o experiență despre care vrei să povestești. De-asta tot share-uim poze între noi, intrăm pe grupuri online să facem schimb de experientă și suntem cu Instagramul la picior cum am prins o moacă simpatică.

Altfel, sigur, suntem cu toții sleep-deprived, mâncăm în picioare și n-am mai văzut orașul noaptea de luni bune. Dar ce-ar fi dulcele fără un praf de sare?

Pentru mine, ca mamă, prima schimbare majoră a fost modificarea programului și a activităților de zi cu zi. Dar am simțit că mi-a prins bine schimbarea asta. Înainte eram acasă fix cât să trag un pui de somn, să fac un duș și să îmi pun lenjerie curată. Post naștere mi se păreau extraordinare zilele în care copilul doarmea, eu eram dușată și  aveam luxul  de a mânca un bol de cireșe la un episod din This is Us într-o joi oarecare. Pentru prima dată, îmi veneau idei despre cum să amenajez prin casă sau ce să gătesc pentru cină.

Cumva în această nouă rutină, timpul a căpătat parcă altă dimensiune. Lumea din exterior a stat pe loc, iar lumea din casa mea a căpătat noi forme zilnic și a crescut într-un mod care m-a făcut să mă simt norocoasă. Norocoasă să marry the man I love, norocoasă să am copii sănătoși, norocoasă să pot învăța doi omuleți despre lumea în care s-au născut și norocoasă să pot face un pas înapoi și să spun “Hei, asta e fix ce mi-am dorit!”.

Așa că motherhood-ul a venit pe un fond de calm și împăcare și timp cu mine, timp pe care îl amânam de când m-a lovit pubertatea. Mi s-au așezat lucruri în cap, am descoperit lucruri noi, am devenit mai înțelegătoare cu proprii părinți.

Cred că descoperim un soi de libertate în motherhood. Libertatea asta a fost soră cu rebeliunea, în cazul meu. Brusc mi s-a dat voie să nu mai fiu cuminte și să sar în patul în care n-am avut voie în copilărie. Și mi-a plăcut să stau cu Matei cu capul în iarbă și să ne uităm la la dârele lăsate de avioane pe cer, chiar dacă m-am ales cu o căpușă (poate pentru că am prins-o înainte să facem schimb de fluide).

Mai cred că traversăm o perioadă creativă ca mame. Nu doar că ne rearanjăm prioritățile și căpătăm skill-uri despre care nu știam că ne-ar caracteriza, dar parcă încet – încet simțim cum ne cresc super-puteri. Pentru că deși suntem fizic obosite, creierul nostru se dezmorțește ca după o iarnă lungă.

Am zile proaste ca orice mamă? O-ho-ho! Am în care simt că nu am făcut nimic bine, zile în care nu am spor, nu sunt eficientă profesional vorbind, zile în care mă simt ca o mamă oribilă că nu am gătit cina, zile în care îmi pare că eforturile mele sunt în zadar, zile în care vreau o vacanță, sau pur și simplu timp să îmi epilez picioarele. Dar cred că ce e important în tot acest mix de limonadă numită motherhood, nu sunt ingredientele, cât limonada în sine.

Îmi spunea o cunoștință că îi e greu să facă pasul spre a deveni mamă, pe motiv că acasă e locul în care se bucură de liniște. Eu acasă mă bucur de gălăgie. Gălăgia asta îmi aduce un soi de fericire pe care nu o regăsesc în liniște. Să fiu mama lui Matei și a lui Filip a fost pentru mine cea mai fun experiență so far. Ce-i drept, încă nu am călătorit prin toată lumea, dar am descoperit o lume fantastică pe care nu vreau să o părăsesc.

 
 
Citește și:

Copiii mei m-au învățat că eu chiar am răbdare

Maternitatea, lecția mea de dezvoltare personală

Totul s-a schimbat și totuși mă simt mai eu decât am fost vreodată

Ce am învățat de când sunt mama a doi copii

Scrisoare către primul copil

Scrisoare către al doilea copil
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.