Auzim atât de des că e greu să fii mamă, că trebuie să renunți la o mulțime de lucruri odată ce apar copiii în peisaj. Dar a fi mamă părinte e despre mult mai mult de atât. Avem multe de câștigat, de descoperit, de învățat și de primit cu mintea și brațele deschise. Așa că, am pornit în căutarea unor mame care să ne povestească ce-au avut de câștigat de când în casele lor răsună voci de copii. Veți găsi toate istorisirile lor sub hashtag-ul #CeAuMameleDeCâștigat.

 
Invitata mea de azi e Ioana Marinescu, mamă de Ana, specialistă în ale aranjamentelor florale și omul din spatele blogului Pisica pe sârmă. 
 

Unde te vezi peste 5 ani? Detestam întrebarea asta la interviuri, dar acum îmi dau seama că e banală față de Cum crezi că vei fi ca mamă? Înainte de a deveni mamă, nimeni nu îți spune cum o să te schimbe un copil. Nici chiar tu. Pentru că nu ai de unde să știi. Cred că nimeni nu e atât de naiv încât să își imagineze că lucrurile vor mai sta vreodată la fel. Că o să îți mai bei cafeaua în tihnă, că o să mai hoinărești când și cum vrei prin magazine, că o să te mai drăgălești cu soțul fără cenzură. Dar in afară de niște presupuneri generale, ești complet legat la ochi. Și e perfect normal.

 
Pe mine maternitatea m-a schimbat atât de mult încât nu exagerez cu nimic dacă spun că m-am mai născut și eu o dată. Din persoana organizată, care știa exact care îi sunt obiectivele și ce pași are de făcut pentru a le atinge, am ajuns un om în căutare continuă. Un om care își pune mereu întrebări, care vrea să lase o urmă pe pământ, să aibă un semn că acțiunile lui schimbă, fie și pentru o secundă ziua, dispoziția, viața cuiva. Un om care nu se dă în lături să o ia de la zero. Un om care nu mai caută siguranța, care se mulțumește cu mult mai puțin din punct de vedere material, care a riscat pentru a fi aproape de copilul lui. Un om gata să schimbe macazul oricând, pentru că nu ar fi prima oară. Un om care acceptă mai mult din ce nu ar fi acceptat și mai puțin din ce înainte i se părea rezonabil.

 
De când sunt mamă primesc o lecție de dezvoltare personală în fiecare zi. Copilul meu a apăsat din primul moment și o face din ce în ce mai elaborat, toate butoanele care să activeze lucruri îngropate cine știe de când, dureri, vorbe nerostite la timp. Dar de ce te enervezi așa mami, sunt un copil? Hmm, da, teoretic ești, oare chiar, de ce mă enervez așa? Uite, eu te înțeleg, dar…aici începe o pleiadă de argumente, care nu îmi mai dau niciun drept la replică.

 
Mă provoacă să îmi exersez răbdarea, toleranța, să îmi educ impulsivitatea, să respir și să număr în gând înainte de a acționa, să întreb și să ascult mai mult. Nu îmi iese mereu, uneori nu îmi iese deloc, dar de fiecare dată când îmi iese știu că mai este un pas către mine, omul care îmi doresc și pot să fiu.

 
Atunci când îl ascult, copilul meu e cel mai grozav coach pe care l-aș fi putut primi. Trebuie doar să mă las ghidată de el și știu că sunt pe cărarea corectă spre un eu mai bun.

 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Mâncare bio pentru corp, dar junk food pentru minte și suflet

Încăpățânarea de a fi perfecți și de ce facem asta

Atașamentul părinte-copil nu e doar despre etapa de ”bebelușeală”
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.