– Alex, pot să scriu mâine pe blog despre cât sunt de mândră de tine că mi-ai citit?
– Da.
M-am bucurat să am acordul lui să vă povestesc despre după-amiaza noastră de ieri, probabil una dintre cele mai frumoase duminici de ceva timp încoace.
Chiar dacă a început vacanța și Alex are foarte mult timp liber să se joace cum vrea, atât pentru binele lui, cât și pentru al meu (Da, recunosc, mai trebuie și quiet time în casa asta! 🙂 ) o jumătate de oră – o oră pe zi, ne ocupăm de tot felul de activități: engleză, scriere, matematică, experimente, citit.
Nu știu cum e la voi acasă, dar viața cu un școlar pare a fi un lung șir de negocieri. Pe de o parte, mă bucur să văd că își știe drepturile, că vrea să își spună părerea. Pe de altă parte, uneori treaba asta mă disperă. În fine, sâmbătă a fost vorba că îmi citește din cartea cu dragoni. Evident că au intervenit tot felul de lucruri nemaipomenit de urgente și importante și m-a amânat, cu promisiunea că duminică citește dublu.
Ieri după-amiază ne-am așezat în patul lui și și-a ales să îmi citească din ”Un mieluț la cină”, o carte de la Cartemma, pe care o îndrăgim. Alex s-a distrat așa de tare citind replicile comice ale lupului că nu se mai oprea din citit. Îl simțeam obosit la un moment dat, dar în același timp era atât de mândru că citește singur că i-am spus că e decizia lui când se oprește. S-a mai oprit abia după ultimul cuvânt.
Sper ca asta să fie the beginning of a beautiful friendship. Exemple de cititori are acasă și în familia extinsă, i-am citit multe, multe povești cuibărit cu el în brațe, așa că ”terenul” l-am pregătit.
Cartea cu dragoni despre care spuneam mai sus este asta:
Alex și-a făcut planul de lectură pentru următoarele săptămâni cu noile apariții de la editura Litera, special gândite pentru prima lectură a micilor școlari.
– Mami, să scrii și că încă nu am 7 ani, bine?
– Bine, pui.
Așadar, las scris aici că Alex a citit o poveste singur, pentru prima dată, pe 24 iunie 2018, la 7 ani fără 1 lună și 3 zile. Iar mama lui e mândră de numa’. 🙂
Citește și:
Istoria povestită copiilor. Interviu cu Simona Antonescu
3 cărți noi în biblioteca școlarului nostru
”Secretul monstrului” vindecă frici
O duminică despre copii, cărți și booktubing
De ce e important să le citim povești copiilor
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
Bravo, Alex! 🙂 Tine-o tot asa!
Ce frumos! Cred ca a fost tare mandru de el cand a reusit sa iti citeasca toata povestea. La cat mai multe momente din astea faine de citit impreuna.
Daaa! Mi se pare un moment așa important. Poate că e numai în capul meu, dar tot am simțit nevoia să las scris pe blog. 🙂
Este un moment foarte important, merita sa fie scris cu siguranta. 🙂
Mi se pare o performanta de care chiar ai motive sa fii mandra ca esti mama lui 🙂 . Eu am devenit melancolica gandindu-ma la fiica mea care pe la 2 ani si 10 luni avea chef sa invete alfabetul ceea ce a si facut, doar ca eu eram insarcinata cu frate-sau in perioada aia si sarcina era avansata, abia asteptam sa dorm la pranz alaturi de ea, si ea nu-mi dadea pace pana nu termina toate literele si cuvintele de citit pe litere 🙂 Nu te pui cu ambitiosii astia mici 🙂