– Nu mai am nevoie de tine! Ești cea mai rea mamă!
Asta e replica seacă prin care am fost anunțată că Zmeura de Aur pentru rolul de cea mai rea mamă este a mea. În timp ce alții se uitau la lista câștigătorilor la Oscar sau la ținutele cu care au defilat vedetele pe covorul roșu, eu primeam resemnată această ”onoare”. Să nu credeți că premiul ăsta e la fel de rar ca Oscarul. Nu se acordă doar o dată pe an, la final de iarnă. Nope. E un premiu pe care îl primesc de câteva ori pe săptămână.
Ce am făcut să primesc ”distincția” asta? Niște ”răutăți” de nedescris:
- nu l-am lăsat să se uite la Oddbods pe telefon în timp ce mânca cina;
- nu i-am dat voie să o lovească pe Sara și să nu îi vorbească urât;
- nici ciocolată nu i-am dat seara;
- l-am rugat să strângă jucăriile pe care tot el le-a împrăștiat prin sufragerie;
- l-am chemat la baie când încă nu se terminaseră desenele la care se uita.
Nu știu ce mă așteaptă în preadolescență (la adolescență nici nu am curajul să mă gândesc), dar știu că sunt seri în care mi se face tare dor de tantrumurile de pe vremuri. La noi nu au fost terrible twos, de fapt nici la 3 ani nu a fost chiar atât de rău. La 4 ani am avut un hop mai mare de trecut, e adevărat. Dar stăteam pe lângă el dacă îmi dădea voie, îl țineam în brațe, așteptam să treacă furtuna și mai târziu povesteam despre ce s-a întâmplat și ce a simțit.
De când a început școala lumea noastră s-a cam dat peste cap. Copilul nu se plânge, nu zice că nu vrea să meargă, dar el nu vede toate neajunsurile. După ore în șir de conformat, ascultat cerințe și încercat să țină pasul cu tot ce se predă, după atâta timp stat în bancă nici nu e de mirare că după-amiaza când îl iau acasă e ca o bombă cu ceas. Dar la asta se adaugă programul meu haotic de freelancer la început de drum, grijile și nesiguranța care mă cuprind o dată la câteva zile și care fac ca Zen-ul meu să fie aproape inexistent și fitilul meu să fie foarte scurt.
Cu un copil de aproape 7 ani, 20 kg și vreo 118 cm, navigarea furtunii emoționale nu mai e chiar floare la ureche. Și poate că fizicul lui nu ar fi o problemă atât de mare. Dar când îți aruncă o vorbă, două, trei… Nu știu mereu pe ce butoane apasă, nu le înțeleg pe deplin încă, dar nu o dată am simțit cum în creierul meu se stinge lumina și mi-e tare greu să mă țin în frâu uneori.
Am obosit. E prima dată când mă gândesc că aș pleca undeva singură câteva zile, dar asta nu se poate deocamdată. Apoi mă gândesc că avem nevoie de o vacanță, să plecăm undeva și să stăm împreună fără interferențe legate de școală sau de muncă.
Eu încă mai sper că e doar o etapă, că într-o zi ne vom da seama că furtuna a trecut. Nu de alta dar nu știu câte zmeuri din astea de aur mai pot îngrămădi în spațiul mic al inimii mele.
Cei care aveți copii mai mari ce ziceți, mai avem o șansă? Sau ne pregătim să ne trăim următorii ani între crize de preadolescent și tantrumuri de copilă de grădiniță?
Citește și:
Când îmi vine să îmi pun haina de mamă în cui
Când simți că pentru tine nu e timp și nu e loc
Cum am reușit să nu mai strig la copil
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
11 Comments
Eu n-am copii mari, dar știu că spațiul inimii tale e mare, că așa e spațiul inimii oricărei mame.
Da, poate că e mare. Dar știi cum se strânge cu fiecare ocară…?
Eu am trei copii, 14, 3 si 2, daca vrei sa batem cu colectia de “esti cea mai rea mama “, castig detasat, dar nu despre asta e vorba.
Te inteleg perfect, cred ca am in fiecare zi fantezia cu iesitul pe usa , de una singura, sau cu plecatul in vacanta de una singura.
As vrea tare mult sa-ti dau solutia minune, sa-ti spun ca daca faci intr-un fel anume o sa fii mamica secolului, dar nu am aceasta solutie.
Tot ce am observat pana acum e ca( in momentele de suparare) regret mereu perioadele care au trecut, ce bine era cand erau in patut, sugeau si dormeau. Cand am o discutie cu cea mare zic, ce bine era cand avea 2 -3 ani, o poveste ii ziceam si ii captam atentia, orice explicatie putea fi adevarata , ce usor era atunci.
O sa mai auzi poate si” nu vorbesc cu tine”, ” tu niciodata nu-mi dai sau faci X”, ” tu intotdeauna faci “, ” nu intelegi nimic”….
Mijloacele mele de supravietuire sunt: respiratia profunda( radeam de taica-meu cand imi zicea la adolescenta sa respir adanc), cand chiar nu mai pot ,ies afara la propriu anuntandu-l pe tati ca el e ” capitanul”, vorbesc cu ei cand m-am si s-au calmat, cateodata ma opresc in mijlocul furtunii si ma apuc si ii gadil si radem toti, cateodata tip si plang.
Fac toate astea, chiar mă străduiesc să nu îi intru în horă când mă provoacă așa. Dar tare mă mai dor cuvintele lui câteodată. Se mai umple paharul, mai povestesc aici, mă scutur și merg mai departe. Mulțumesc că mi-ai scris! 🙂
eu stii ca ti am mai povestit, asa ca n am vesti bune. e abia inceputul. tot ce pot sa ti spun ca ajuta este sa faci din cand in cand doi pasi in spate si sa privesti din perspectiva cuiva neimplicat. in rest… suntem in asta pana peste cap 🙁
Mi-ar plăcea să învăț să înot în apele astea adânci…
It has yo get worse before it gets better.
Fii tare. O sa fie bine. Orice ar zice e baiatul tau si tu esti mama lui, si sunteti cei msi buni la asta 🙂
Da, știu asta! Simt asta! Sper asta! 🙂 Dar tare aștept să se liniștească puțin apele.
Copil de aproape 8 ani. Clasa pregatitoare e grea. Sunt obositi, vor sa fie si mici inapoi, vor sa fie si mari. Incepe sa li se vorbeasca despre responsabilitati. E greu. Am trecut prin asta si stiu ce simti. La noi a ajutat sa ii povestesc mereu ce vom face in weekend. Nu mereu gaseam chestii interesante, dar macar incercam. Si ii mai faceam cate o surpriza, uneori. O zi fara scoala, doar noi doi, Iesit la o ceainarie. La film. La ce ii place lui. O imbratisare mare!
A ajuns la mine, mulțumesc! ❤️
Cred ca o rezolvarea ar fi sa stati de vorba si sa ii spui ca expresia “mama rea” te raneste foarte tare si sa nu o mai foloseasca. Si de stabilit ca atunci cind ii vine sa foloseasca aceasta expresie sa faca altceva, sa bata o perna, sau sa respire adinc, chiar daca nu e adolescent. La noi a functionat si s-au rarit foarte mult aceste zmeure de aur.