Stau pe canapea și mă joc cu Sara. Sufrageria e inundată de jucării și de un soare cald de sfârșit de august.

– Cristina, trebuie să îți spun ceva, îmi spune bona în timp ce ia loc lângă mine.

– Nuuuu! Știu unde merge discuția asta. Nu, nu, nu! Doar la asta mă gândeam în sinea mea. Era ca și cum mă așteptam că se va întâmpla asta.

– Va trebui să vă găsiți pe altcineva. Eu voi pleca din București…

Și-atunci mi-a picat cerul în cap. Am fost foarte tristă și speriată. Peste câteva luni se făceau 4 ani de când era cu noi. Un om blând și bun cum foarte rar găsești, o femeie care era ca o bunică pentru Alex și Sara.

Oricât am încercat să repet succesul găsirii și angajării ei, nu ne-a fost dat să fie. Am întrebat peste tot unde am putut. Nimic… Așa am ajuns la agențiile de bone. Se spune că dacă pleci la drum cu gândul că va fi greu, ai șanse maxime să fie așa. Recunosc, m-am ferit de agenții, am spus din start că va fi greu și așa a fost.

Pentru că noi o aveam pe a noastră bonă de mult peste 3 ani, pierduserăm contactul cu realitatea din zona asta. Drept urmare, discuțiile cu cele 4 agenții la care am apelat ne-au luat deseori prin surprindere. Am vrut să scriu articolul ăsta  ca voi, dacă veți căuta bone, să fiți mai pregătiți decât am fost noi.

Încă ceva. Multă lume ne-a recomandat să o dăm pe Sara la grădiniță sau creșă. Pentru noi asta nu era o opțiune, Sara fiind prea mică. Alex a stat 60% din timp acasă, bolnav, în primul an de colectivitate și vreo 40-50% în al doilea. Concediul meu se termină foarte curând așa că, chiar dacă am fi optat pentru grădiniță, tot am fi avut nevoie de cineva care să stea cu Sara acasă în caz de boală.

7 lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu despre găsirea unei bone prin agenție

Vreau să spun din start că, deși ne-am enervat de multe ori în procesul ăsta, nu scriu articolul de față ca să arunc cu noroi. Am așteptat o lună să mă liniștesc și să uit de nervi până să îl scriu. 

Realitatea e că prea puține doamne fac meseria asta de drag și asta se vede. Noi aveam 4 așteptări mari și late când descriam bona potrivită pentru noi:

• să fie blândă
• să fie de încredere
• să nu fie foarte în vârstă – stăm la etajul 3 din 4 și nu avem lift
• să nu vină chiar dintr-un alt capăt al orașului – pentru noi era foarte important să nu stea 1.5 – 2 ore pe drum dimineața și încă o dată seara.

Am ajuns inițial la una dintre cele mai cunoscute agenții și-apoi, pentru că nu găseam candidatul potrivit am mai apelat, la altele 3 în paralel. Nu zic că experiența noastră e literă de lege, dar noi așa am pățit. Voi vă luați de mai jos ce și cât vă e de folos.

Ce am aflat/învățat:

• Cu cât mai cunoscută este agenția, cu atât mai multe bone au în baza de date – Aceste agenții ne-au chemat la cele mai multe interviuri. Surpriza a fost că agenția pe care eu am recomandat-o prietenilor (care și-au găsit acolo bonă) ne-a notat solicitarea și nu ne-a chemat la nici măcar un interviu.
• Deși se face o selecție a bonelor, candidatele pe care ești invitat să le cunoști nu respectă întocmai criteriile stabilite – Am văzut multe doamne peste 60 de ani care nu ar fi avut cum să coboare și să urce scările și cu Sara și cu un cărucior. La fel am văzut și doamne care ar fi făcut 2 ore pe drum în condiții de trafic aglomerat. Unele veneau chiar din afara orașului.
• E bine să cereți câteva informații despre bonele pe care agenția le-a programat pentru interviu – Multe bone sunt înregistrate în baza de date a mai multor agenții. Una dintre doamnele pe care le-am întâlnit a apărut pe lista propunerilor și la altă agenție.
• Luați copilul la interviu dacă puteți – Pentru noi a fost foarte interesant să urmărim dacă și cum interacționează doamnele cu Sara, mai ales că ea e destul de dezinvoltă și prietenoasă și le invita la joacă.
• Interviurile sunt scurte – Aveți cam 15-20 de minute la dispoziție să puneți întrebările pe care le aveți, să răspundeți la întrebările bonei și să descrieți responsabilitățile pe care ea le va avea.
• Majoritatea bonelor fug de familiile cu doi sau mai mulți copii – Noi am spus din start că avem nevoie de bonă pentru Sara, dar nu am ascuns faptul că îl avem și pe Alex și că nu avem cum să îi separăm cu totul după ce el vine de la after school sau în vacanțe.

• În sala de așteptare bonele schimbă păreri despre multe lucuri, inclusiv salarii – Am avut surpriza să constat că bonele de la fiecare agenție cereau sume similare. Am avut chiar surpriza ca o bonă să scrie o anumită sumă pe formular, la interviu să ceară mai mult și la 2 ore după interviu chiar și mai mult. Nici nu mai conta că ea nu avea experiența bonei de la care s-a inspirat…
• Chimia cu bona e importantă, dar nu e singurul criteriu de luat în calcul – Cu unele doamne nu ne-am potrivit deloc. Cu altele ne-am înțeles bine. Așa s-a întâmplat cu prima bonă angajată în octombrie, o doamnă de 62 de ani. Am renunțat la criteriul vârstei pentru că eram deja disperați, iar eu nu mai făceam față să mă ocup singură de copii. După două zile i-am spus că întrerupem colaborarea. Avea tendințe de rușinare a copilului pentru că se cerea în brațe sau că sugea degetul la somn (printre altele), stătea foarte comodă și tot eu mă ocupam de Sara. Ah, și se dădea cu rujurile mele ca și cum era cel mai firesc lucru. 🙂
• Bonele știu să dea răspunsurile așteptate – Cele mai multe dintre ele au deja experiența interviurilor și știu ce vor familiile să audă.
• Salariul net minim cerut pentru 8 ore, pentru un singur copil, fără menaj și alte responsabilități e 1800 lei – O singură persoană ne-a cerut 1700 lei și au fost și doamne care cereau 2000 – 2200 lei. 
• Există o taxă de vizionare de 100 lei – Am plătit suma asta la fiecare agenție, la fiecare set de interviuri programate.
• Familia care angajează bona plătește și un comision la agenție – La unele agenții e vorba de 1100 lei, la altele de un salariu.  Suma asta acoperă cheltuielile cu găsirea unei noi bone, dacă în perioada de probă cea selectată se dovedește a fi necorespunzătoare. Cel puțin la unele dintre agenții plătește și bona angajată un comision de 50% din salariu. Nu știu dacă e regulă pentru toate.
• E nevoie de multă răbdare, gânduri bune și un strop de bunăvoință din partea Universului în tot procesul – Asta e concluzia mea după toate peripețiile cu agențiile și cu cele câteva bone recomandate de către prieteni și cu care am vorbit la telefon.

Cam asta a fost experiența noastră cu agențiile. Am găsit și bonă într-un final și suntem bine. Sper ca în viitorul apropiat să nu mai trecem prin astfel de schimbări. 🙂

Dacă mai aveți și alte întrebări puteți să îmi scrieți. Dacă am un răspuns, vi-l dau cu drag. 

Voi ce experiențe aveți cu angajarea bonelor? În alte orașe tot așa stau lucrurile?

 
Foto titlu: Andreea Mitran
 
 
Citește și:

Viața de mamă e ca un antrenament de fitness fără sfârșit

Nici ieșitul din casă nu mai e ce-a fost odată

Sistemul imunitar al copiilor merge și el la grădiniță să învețe

Pregătiri pentru sezonul virozelor respiratorii

De ce am ales să îmi prelungesc concediul de creștere a copilului
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.