– Tu cum știi că mami te iubește?

– Simt.
 
N-a mai adăugat nimic. Și nici nu era nevoie să o facă. Azi Alex împlinește 6 ani și, odată cu el, împlinesc și eu 6 ani de când sunt mamă. La toamnă mergem la școală.
 

 

I-am povestit de dimineață că îmi amintesc ziua în care s-a născut, în cel mai mic detaliu. I-am spus cât era de mic, dar cât de tare știa să strige. Că era singurul băiețel blond printre atât de mulți bebeluși cu păr negru. Îi place să îi povestesc despre cum era el bebe, iar eu mă agăț cu dinții de toate amintirile cu puiul meu de om de teamă că aș putea uita cât era de mic, de fin, de inocent, de iubăreț. Deseori mi se face dor de bebelușul meu care se bucura să stea cuibărit în brațele mele. Acum, de cele mai multe ori, mă rog de el să mă lase să îl drăgălesc și mult prea curând cred că îmi va tăia rația cu totul. Da, o am pe Sara căreia îi place să îmbrățișeze și să fie îmbrățișată, dar nu compensează. Nici nu are cum. Fiecare e unic și îi iubesc până la stele și dincolo de ele.

Pe când avea 4 ani am zis că trăim cea mai dificilă perioadă cu el. Apoi a apărut Sara. O iubește, știu asta. Dar gelozia e acolo și modalitățile prin care încearcă cu disperare să ne atragă atenția sunt deseori teste grele pentru înțelepciunea și răbdarea noastră. Acum zic că ăsta a fost anul cu cele mai mari provocări. De la cuvinte urâte pe care ni le aruncă la supărare, la terminarea grădiniței, la certurile cu Sara, la ultima serbare la care am plâns deși am promis că nu o voi face… Am avut o agendă plină și câte ne mai așteaptă…

Dar anul ăsta a fost și un an în care el a făcut progrese frumoase și și-a depășit o parte din frici atunci când s-a simțit pregătit să o facă. A fost și anul în care am purtat tot mai multe conversații complexe și el ne-a uimit cu înțelepciunea lui în repetate rânduri. Anul în care a început să învețe despre cum e viața cu frați. Știe ce vrea, ce îi place și ce nu. Abia așteaptă să înceapă școala ca să facă matematică, dar ”nu din aia cu unu plus unu fac doi, că aia e pentru bebeluși”.

Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi împreună și pentru fiecare aventură în care îmi dă voie să-l însoțesc.
 
La mulți ani, pui! ♥
 
 
Citește și:

Sunt mamă de băiat și îmi place

Ce am învățat de când sunt mamă a doi copii

Ziua în care nu am ajuns la birou
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.