Așa vin ei pe lume.

Copiii sunt iubire și atunci când, bebeluși fiind, plâng până nu simt carne de om.

Și când ne trezesc de prea multe ori pe noapte.

Când râd în somn.

Când vor în brațe.

Când sunt curioși să exploreze orice, oricând, oricum și oriunde pentru că se simt în siguranță cu noi.

Când cad de 100 de ori și se ridică de 101 pentru că au încredere că pot.

Când sunt geloși pe frații mai mici și cer atenție în cele mai nepotrivite feluri.

Când ne aleg pe noi să se descarce de toate relele adunate într-o zi.

Când ne cuprind fața cu mânuțele delicate.

Când ne răsfață cu pupici pe neașteptate.

Când ne îmbrățișează un picior.

Când râd și fac glume.

Când plâng de durere, de tristețe, de dor.

Când corpul lor e plin de furie.

Când ne cer luna de pe cer.

Când limbajul lor de iubire e diferit de al nostru.

Când vor să ne facă pe plac.

Când se simt vinovați pentru ce au făcut.

Când ne trântesc ușa în nas sperând că nu vom înceta totuși să batem la ea.

Când ne acuză pentru tot ce (nu) li se întâmplă.

Când îi ajută pe alții să se ridice după ce au căzut.

Când își deschid sufletul în fața noastră.

Când ne iartă după ce am greșit.

Copiii sunt iubire. Ce bine ar fi să nu uităm asta nicicând! Sunt recunocătoare că Alex și Sara se străduiesc să mă ajute să nu uit. Și când memoria îmi joacă feste și calc strâmb ei sunt acolo să îmi reamintească.

Foto: Magda Constantin

Citește și:

Scrisoare către primul copil

Scrisoare către al doilea copil

Vreau să fiu refugiu pentru copiii mei

Cu ochii în lacrimi mi-a spus: ”Vreau să stau numai eu cu tine”

O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște
 
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.