”M-am aruncat fără să fiu sigură că parașuta se va deschide.” – de vorbă cu Ina Țăranu-Hofnăr despre freelancing

De când am lansat seria de articole #JurnalDeFreelancer am știut că aici se vor aduna povești cu oameni curajoși, visători, care vor să le împărtășească altora aventurile lor din tărâmul antreprenoriatului. Unul dintre ei este Ina Țăranu-Hofnăr.

– Ți-am dat add pentru că am tot văzut diverși prieteni share-uind articole de-ale tale și cred că ești o sursă de inspirație faină. :)

– This is strange. Good strange. Stai să vezi.

– I like good strange.

– Salvasem articolul cu morning pages ca să îl includ în Inspirația Săptămânii, o rubrică în care strâng articolele faine din fiecare săptămână. Când mi-ai dat add eram chiar la tine pe blog să iau link-ul.

Așa a început prima noastră conversație în iulie 2017 și restul – cum se spune – e istorie. Azi mă bucur să vă arăt o conversație mai recentă cu ea și vă invit să îi vizitați casa virtuală și să vă bucurați de toate emoțiile pe care Ina le ascunde în articolele ei.

Cine este Inoza, the storytainer? Cu ce te-ai ocupat înainte să devii freelancer? Ce faci acum?

Inoza este blogul meu, lansat în paleolitic (2006). Iar ”storytainer” e denumirea pe care am inventat-o pentru a descrie ce fac și cine sunt (storyteller + entertainer), în lipsa unui termen mai bun.

Înainte să devin freelance writer am fost redactor la un ziar, scenarist de film, copywriter, editor de revistă, redactor-șef al unui site, scenarist de televiziune, trainer și game writer. Acum fac în mare același lucru (scriu) doar că am cel mai bun șef din lume, pe mine. :)

Pentru tine scrisul este…

Talent, muncă, joacă, terapie, corvoadă, bucurie.

Care este darul tău? Dar impactul pe care vrei să îl ai în lume?

Nu văd vulnerabilitatea ca pe o slăbiciune și sunt autentică. Cred că aceste două lucruri mă fac să abordez subiecte pe care alții poate le evită, într-o manieră extrem de onestă și de personală. Am scris, spre – sper eu – bucuria a mii de oameni și groaza mamei mele (căreia îi e teamă că mă expun prea mult) despre despresie, sexism, creativitate, curaj, feminism, discriminare etc. Nu sunt subiecte ușoare, dar mi-am asumat asta.

Aș vrea să am același impact asupra psihicului cititorilor mei pe care l-a avut Coco Chanel asupra modei anilor ’30. Chanel a eliberat femeile din tirania corsetelor și a ținutelor care le limitau libertatea de mișcare, eu aș vrea să le eliberez din tirania  perfecționismului, a stimei de sine scăzute și a lipsei de empatie față de propria persoană, care le împiedică să se bucure de întregul lor potențial. A, și să fac oamenii să râdă.

Ce te-a determinat să renunți la job-ul plătit? A fost un moment anume sau ai știut mereu că antreprenoriatul e ceva ce vrei să încerci?

Mereu am admirat freelancerii pentru două calități pe care nu credea că le posed: curajul de a-și asuma instabilitatea și disciplina. Disciplina mea constă într-o lungă perioadă de ”gestație” a unei idei, urmată de o perioadă scurtă, dar foarte intensă de muncă. De asemenea, sunt un om al rutinei personale și al unui stil de viață confortabil, deci nu mă dau în vânt după instabilitate.

Am renunțat la siguranța unui salariu după ce ultimul meu job cu program fix m-a adus în pragul depresiei și al unei afecțiuni de stomac, m-a stors de creativitate și energie și mi-a decimat stima de sine mai ceva ca ciuma populația Europei în secolul XIV. Mi-am dat seama că indiferent cât de mari erau beneficiile financiare, nimic nu e mai important decât sănătatea și liniștea mea. Și, pentru prima dată în viață, am decis să-mi asum instabilitatea și să nu mai lucrez decât în condițiile pe care eu le stabilesc.

Mulți oameni cred că libertatea de a lucra pentru tine este de invidiat. Cum se vede libertatea asta din unghiul tău?

Libertatea de a lucra pentru tine e un lux și, ca orice lux, are un preț. Așa cum scriam mai sus, eu îl plătesc bucuroasă, pentru că sunt de părere că ceea ce primesc în schimb (liniște psihică, program flexibil, libertate totală în alegerea proiectelor, ritm de lucru personal, mobilitate maximă etc.) merită din plin. Prețul e fluxul inconstant de clienți și de proiecte, care, evident, duce la venituri inconstante, necesitatea de a fi mai disciplinat, bătăi de cap birocratice (în funcție de entitatea fiscală sub care alegi să te organizezi) etc.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ești pe cont propriu?

Să semnez un contract înainte să predau un proiect sau să-mi asum întârzierile de plată care vor urma. Și că, așa cum spunea Anais Nin, viața se contractă sau se dilată în funcție de propriul curaj.

Care a fost un moment dificil în aventura ta de freelancing și cum l-ai depășit?

Primul an, în care m-am luptat cu depresia și nu reușeam să lucrez. Aș vrea să spun că l-am depășit prin ambiție, determinare sau orice chestia din asta care sună bine, dar adevărul e că, vorba Beatleșilor, am făcut-o with a little help from my friends & family.

Împărtășești cu noi un motiv de mândrie?

Nimic nu mă bucură mai tare decât atunci când cineva îmi scrie că i-am schimbat viața, chiar și în cel mai mic mod posibil. Nu din rațiuni de ego, pentru că nu trâmbițez nicăieri respectivele mesaje, ci pentru că atunci simt că sunt pe calea cea bună.

Ca să ai succes ca freelancer trebuie să…

Nu cred în rețete, deci nu știu la modul general ce trebuie sau nu să faci ca freelancer de succes. Pentru mine succesul (înțeles în contextul ăsta ca apreciere și ca bani) a venit când mi-am urmat intuiția și când m-am aruncat fără să fiu sigură că parașuta se va deschide. Până acum s-a deschis de fiecare dată.

2019 pentru tine va fi despre…

Curaj.

Unde te găsim online?

Acasă la mine, pe www.inoza.ro. Dacă ați bătut la ușă și n-am răspuns, poate sunt în grădină, pe facebook.com/inoza.ro. Și dacă nu mă găsiți nici acolo, s-ar putea să zac pe o saltea gonflabilă, cu un gin tonic în mână, în mijlocul piscinei mele, instagram.com/inoza.ro.

 
Foto: Ina Țăranu-Hofnăr
 
 
Citește și:

Un prim an de freelancing cât 10 lecții

Jurnal de freelancer: Capcana libertății și cum am căzut în ea

Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face

Jurnal de freelancer: Centura neagră la respingeri

”Poate mai sunt oameni care trec prin asta” – De vorbă cu Iunieta Sandu despre freelancing și NO.MAD Talks
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.