Unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit atunci când am părăsit corporația, dincolo de a contribui la ceva mai mare decât mine și a face ce simt că sunt aici să fac, a fost libertate. Libertate să aleg ce proiecte fac, cum, cu cine și mai ales libertatea de a sta mai mult cu copiii, de a fi mai prezentă în viața lor. Îmi clarificasem valorile, aveam o misiune, o viziune despre cum vreau să arate primul an de freelancing. Deși știam că ele există, nu mă așteptasem ca fricile și convingerile limitative să fie atât de prezente cu mine. Oare o să reușesc? Vor veni oamenii la eveniment? Nu sunt suficient de bună. Nu sunt la fel de bună ca… Ego-ul meu își tot făcea simțită prezența, dar nici sufletul nu se dădea bătut. Când iei decizii bazate pe frici obosești, te epuizează, simți că tot ce obții a venit cu eforturi foarte mari. Când iei decizii bazate pe valori generezi energie și te simți puternic.

M-am întors la rolurile mele și la timpul alocat lor (în curând instrumentul va fi disponibil pentru descărcare aici, pe blog, dar și pe Soul Bloom). Nu era o surpriză că petreceam foarte mult timp în rolul de soloprenor obținând rezultate, demonstrând că pot, atrăgând validare din exterior, reducând însă timpul disponibil pentru alte roluri importante pentru care eu alesesem freelancing-ul de fapt cu luni în urmă.

Trezirea mi-a dat-o Alex, băiețelul meu, care mi-a oglindit într-un mod sincer nesiguranța mea și absența relativă din rolul de mamă. După câteva săptămâni cu seri tensionate simțeam că am ajuns la fundul prăpastiei. Spre finalul anului trecut am spus stop.

Anul ăsta simt că vreau să fie despre iubire. Poate că nu pare că asta ar pune mâncare pe masă sau că ar plăti facturi, dar iubirea de sine va duce la a mă accepta, la a mă valida singură, la a mă aprecia, la a-mi asculta și mai atentă valorile, iar asta va produce efecte în toate rolurile mele.

Nu vorbesc despre echilibru pentru că definiția lui – așa cum o văd eu – e despre 50%-50% ori asta în viață nu există. Nu avem o viață de muncit și una de trăit. Avem doar o viață și mai multe roluri pe care le jucăm, fiecare rol cu nevoi specifice. De aceea eu aleg armonia și flexibilitatea ca mod de a le îmbina. Asta reduce mult din presiunea ideii de echilibru și îmi dă libertatea (cea de care am nevoie) să fac loc într-un mod responsabil și pentru business și pentru copii și pentru relația de cuplu și pentru relația cu familia extinsă și pentru mine. Vor fi zile în care proiecte punctuale vor prima și perioade în care celelalte roluri vor fi în centrul atenției.

Vă invit și pe voi la un an cu armonie și flexibilitate, cu decizii înțelepte și alegeri cu sens. Dacă v-ați stabilit deja obiectivele pentru acest an e minunat. Poate luați în calcul – pe lângă CE vreți să realizați și până CÂND –  și CINE și CUM vreți să fiți la final de an și vă întrebați în ce fel modul în care vă folosiți timpul vă sprijină să deveniți acea persoană? Eu asta am făcut.
 
 
Citește și:

Jurnal de freelancer: Cum m-am pregătit pentru ”desprindere”

Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face

Jurnal de freelancer: Centura neagră la respingeri

Jurnal de freelancer: Ce am câștigat în primele 6 luni de freelancing

”Poate mai sunt oameni care trec prin asta” – De vorbă cu Iunieta Sandu despre freelancing și NO.MAD Talks

Freelancing-ul e un privilegiu

Freelancing-ul prin ochi de millenial

Slow design în soloprenoriat
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.