Stau în fața laptop-ului și mi-e greu să mă concentrez. Ai mei dorm toți și profit de liniștea asta mai prețioasă decât un lingou de aur. Mă pregătesc pentru o întâlnire importantă ce va avea loc peste o săptămână. Sau aș vrea să mă pregătesc, dar mintea mea e toată ceață și gânduri care aleargă haotic. Scot caietul și pixul mov și încep să scriu. Parcă se aștern cuvintele singure. Pe măsură ce umplu prima pagină cu întrebările, gândurile și temerile care strigă toate în gura mare, începe să se facă liniște și să apară ideile.
Tema de gândire: De ce ar alege oamenii, echipele, organizațiile cu mine?
Just do it sau Do it right?
E doar un alt mod de a ne uita la ”controversa” calitate-cantitate. Vrem să fim primii, cei mai buni, să scoatem produs după produs, ne grăbim să monetizăm orice, tot. E valabil în multe, multe domenii. Eu nu zic că nu există super idei care să prindă din prima și să genereze profit, dar mă uit în jur și văd că suntem inundați cu informații, site-uri, blog-uri, reviste, servicii și produse de calitate îndoielnică, lansate ca să fie și deseori nici nu rezistă mult pe piață.
Dar dacă reușita nu ține de viteză, ci de concentrare (focus). Dacă în loc să tot lansăm produse la apă bazându-ne pe ce credem noi că au oamenii nevoie ne-am lua timp să înțelegem care sunt nevoile lor reale și să creăm apoi produsul potrivit?
Îmi dau seama că am optat pentru slow design în călătoria mea de soloprenor fără să fi știu atunci că asta fac.
De ce să îți dau o listă predefinită de soluții de învățare sau de teme de training de unde să îți alegi ceva în speranța că îți va fi de folos? De ce să nu ne întâlnim, să vorbim despre nevoile tale concrete și să vin cu o soluție personalizată? Da, pentru mine înseamnă considerabil mai multă muncă să fac design-ul unui workshop de la zero, dar în același timp mă asigur că nu îți livrez ceva generic și că împreună putem produce o schimbare reală. Nu suntem doar două business-uri care se întâlnesc, ci doi oameni care vor să rezolve o problemă împreună.
Magia are nevoie de timp
Magic takes time, dar cum facem schimbarea de paradigmă? Cum facem să gândim pe termen lung în loc de termen scurt, să alegem conectarea în locul vitezei, măiestria în locul nevoii de a fi primul?
Personal, mi-am asumat că primul an de lucru pe cont propriu va fi unul de observare. Am refuzat să îl văd ca pe un an de sacrificiu, chiar dacă au existat renunțări de toate felurile, am strâns cureaua și am pus sub lupă vechi obiceiuri legate de bani. Lucrurile care m-au ajutat să pot rămâne relaxată și să depășesc momentele de îndoială (da, mai există uneori, dar sunt mai rare, mai scurte și pierd din intensitate) au fost 5:
- pregătirea pentru desprinderea de sistem – cel mai greu m-am obișnuit cu lipsa venitului sigur și previzibil;
- diversificarea surselor de venit – faptul că monetizez blogul mi-a dat curaj;
- clarificarea valorilor și a DE CE-ului – sunt ca o busolă internă;
- susținerea familiei – mai ales a soțului, care a înțeles că trec printr-un proces complex de transformare;
- coaching-ul și self-coaching-ul – am indetificat și am început să pun pe rând sub lupă credințe care nu îmi mai servesc.
Eu am pariat pe slow design. Aleg să livrez experiențe croite pe nevoile clientului și simt că e o decizie înțeleaptă chiar dacă roadele pot apărea mai târziu. Experiența voastră care e?
Citește și:
Viața de dincolo de corporație
În ce fel ești mai înțelept decât erai acum un an?
Jurnal de freelancer: Ce am câștigat în primele 6 luni de freelancing
Jurnal de freelancer: Lup singuratic sau parte dintr-un trib?
Jurnal de freelancer: Stai în tăcere și ascultă-ți inima
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
Chestia aceea cu stransul curelei suna sooooo familiar!.. I am on my own too.
Nu ca as fi cautat-o in mod special, dar s-a intamplat, a venit peste mine si asta a fost. Pentru cei din jur, era natural sa las jobul si sa ma orientez spre ceea ce stiau deja toti ca mi-e scris in stele sa fac. Stiau ei, eu inca nu. Cand am inceput sa ma uit dupa joburi, mi-am dat seama ca ei aveau dreptate.
As fi vrut sa imi iau un an sabatic, sa ma curat de .xls-uri, KPIs si altele, dar banca si Enel/gaze/Apa Nova & comp. au alta parere. Am avut norocul sa am rezerva din care sa ma sustin oarecum pana m-am dezmeticit. Acum imi spun ca am fost proasta ca am bagat mare parte din bani in consum, nu in investitii (se pun la investitii campaniile de pe FB, hosting & stuff?). Dar aveam nevoie sa respir, sa imi revin, sa ies din stresul celor 3 ore / zi pierdute pe traseul Militari / Pipera / Militari. Briefly, in primele trei luni de freelancing, am castigat muuult mai bine ca acum, dar n-am facut nimic din ce voiam de fapt sa fac.
In fine, a trecut faza asta. Acum chiar fac ce-mi place. Nu ma intreba cat castig insa :))))
Chiar si asa, mi se pare o mare realizare ca mi-am clarificat valorile. Cele adevarate, care m-au adus aici si care ma vor duce si mai departe. Mai mult, le-am pus pe blog si sunt asa de mandra de chestia asta de imi vine sa ma pup pe nas. Pe bune, e mare chestie sa descoperi firul acela rosu pe care fiecare il urmeaza, daramite sa il mai si pui in cuvinte… Si sa stii ce-ti place si, mai ales, sa iti asumi asta fara rezerve.
DA, DA, DA pentru celelalte chestii. Nu as fi rezistat daca nu ma sustineau baietii – unul de 12, altul de 42. 🙂 Iar despre diversificarea surselor de venit, oamenii aceia misto din America cu care mai lucrez eu din cand in cand au o vorba: “never put all the eggs in one basket.” Soooooo true!
Mai departe, nu stiu cum imi va fi. Nu ma vad lucrand pentru altul. Mor cand vad in ce directie o ia tara asta, ca imi aduce aminte de ce mi-a spus maica-mea cand eram mica, de mi-a schimbat parcursul pentru vreo 30 si ceva de ani: “Tu cu designul o sa mori de foame in tara asta, asa ca ia-ti o slujba normala, sa mergi la serviciu si sa ai ce pune pe masa”.
Offff!