Ai zice că a fi trainer sau coach e la-ndemâna oricui și nici costurile de funcționare ale unui astfel de business nu sunt cine știe ce. Despre câtă muncă stă în spatele rolului de trainer/coach și despre de ce nu te poți numi așa doar pentru că citit ai câteva cărți povestim altă dată. Azi mă opresc asupra finanțelor.
E adevărat că nu ai costuri fantastice la capitolul consumabile sau producție. Te ”cocoșează” însă sumele cheltuite pe certificările, formările, școlile și cursurile de care ai nevoie. Vorbim aici de ani de zile de acumulat experiență, de pregătire și de sume de ordinul miilor de euro. Lor li se adaugă alte costuri ce pot include, dar nu se limitează la: înființarea firmei, laptop, imprimantă și alte echipamente, site, hosting și mentenanță, contabil, promovare (de la cărți de vizită la publicitate online plătită), chiria sălilor pentru evenimente, materialele de curs, catering sau măcar ceva de ronțăit la ateliere, costuri de înregistrare a mărcii poate.
Freelancing-ul vine cu multă libertate. Ai șansa să faci ce îți place, să contribui la ceva în care crezi, să faci o diferență reală. Dar vine și cu multă responsabilitate și cred că ai nevoie de o plasă de siguranță când vine vorba de bani ca să te poți bucura de libertatea de mai sus.
În ceea ce mă privește, lucrurile au stat așa:
- La plasa mea de siguranță a contribuit blogul. Am povestit aici că am monetizat blogul abia după 2 ani pentru că obiectivul meu nu era să scot bani din el. Școala de coaching am achitat-o, de exemplu, cu banii câștigați din blog.
- Mi-am propus să nu mă ating de contul de economii, dar ceva rezerve erau acolo în caz de nevoie, pentru primul an de soloprenoriat.
- Am luat la bani mărunți bugetul familiei ca să ne înțelegem obiceiurile de cheltuit și suntem mult mai atenți la cum îi folosim.
- Am avut susținerea totală a soțului meu. Știu, nu e neapărat despre bani, dar are legătură cu sentimentul de siguranță. Eu sunt freelancer, dar we are in this together.
În ”Lecții de magie” Liz Gilbert scrie așa (și eu rezonez cu ideea):
”Doar după cea de-a patra mea carte (adică după Mănâncă, roagă-te, iubește) mi-am permis în sfârșit să renunț la orice alt job și am rămas exclusiv scriitoare. Mi-am păstrat atâta vreme celelalte surse de venit fiindcă n-am vrut să-mi împovărez scrisul cu responsabilitatea de a-mi asigura el traiul… Dar să țipi la creativitatea ta spunând ”trebuie să câștigi bani pentru mine!” e ca și cum ai țipa la o pisică; ea habar n-are despre ce vorbești și nu reușești decât să o sperii, fiindcă faci tărăboi și chipul ți se schimonosește ciudat.”
Nu știu dacă aruncatul în gol, demisia fără să ai bani puși deoparte e o soluție sustenabilă. Când tu ești concentrat pe a supraviețui și a plăti facturile sau ratele la bancă creierul tău nu are cum să fie și creativ, nu poți veni cu idei fresh și altfel indiferent de domeniu. Dacă nevoile tale de bază nu sunt asigurate nu vei putea să te concentrezi pe a le aduce clienților tăi valoare. O variantă e să te gândești din timp la faptul că vrei să devii freelancer și să începi să faci economii din care să te poți susține măcar în primul an de lucru pe cont propriu. O alta este să începi să lucrezi ca soloprenor part-time, pe lângă job.
Așa văd eu lucrurile. Sunt curioasă cum le văd alți freelanceri.
Foto: Andreea Mira
Citește și:
Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face
Jurnal de freelancer: Centura neagră la respingeri
Jurnal de freelancer: Ce am câștigat în primele 6 luni de freelancing
Freelancing-ul e un privilegiu
Freelancing-ul prin ochi de millenial
Slow design în soloprenoriat
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
10 Comments
Same here. 🙂 Cand am plecat, nu aveam nicio datorie, aveam economiii si o situatie stabila acasa. Obiectivul era independenta financiara. Si la mine, intre anii 2 si 3 de blog au aparut campaniile consistente. Dar dupa munca zilnica si dupa investiile in brandul personal si in formare de ordinul miilor de euro, cum spuneai.
Citesc acum cartea la care faci referire. E faina rau! De capatai, as zice.
Mi-a plăcut mult cartea. Am mai făcut trimitere la ea de vreo 2 ori. Enjoy! 🙂
Cris, e un sfat foarte bun pe care l-ai dat. Să stai mereu pe două picioare. Să ai un plan B foarte bine pus la punct. Iar în cazul ăsta, nici nu ai nevoie de un plan A foarte bine definit. Story of my life.
Sper să le fie de folos celor care vor să facă pasul și nu știu cum. Baftă mâine! Veți fi bine! :*
Mi-a picat așa bine articolul tău! Pregătesc “desprinderea” si ma încearcă multe sentimente, de tot felul. Pe de o parte fericirea de a face ce-mi doream de mult, pe de alta parte temeri firești: oare va merge, voi reuși?! Poate Cunoști etapa in care ma aflu.
Dincolo de toate astea, e important si contextul familiei, susținerea partenerului de viața, asumarea ÎMPREUNA a acestui pas. Te imbratisez si iti Multumesc ca mi-ai “citit” nevoia, iar prin articol ai răspuns!
Daaa, ăl cunosc și ai mare dreptate. Sprijinul partenerului contează enorm. Succes, decizii înțelepte și dacă ai nevoie de urechi care să asculte sunt aici. :*
Am mai adăugat un bullet. Mulțumesc pentru inspirație!
Recunosc ca ai avut mult curaj, felicitări! Am fost o curajoasa înainte de a fi mama. Maternitatea m-a schimbat si nu tocmai in bine, asa ca dorința mea de a ajunge antreprenor a rămas la stadiul de dorința. Am urmat cursuri peste cursuri, asta pe langa celelalte. Am vrut sa fac si un doctorat, dar n-am găsit îndrumătorul potrivit. Asta-mi arată ca nu mi-am dorit cu adevărat asta pentru ca teama de a sta departe de fiicele mele a fost mai puternica. Știu clar ca vreau sa îmbin utilul cu plăcutul si sa fac ce-mi plac si sa câștig bani din asta. Ceva m-a oprit pana acum si vreau sa depășesc acel ceva pentru a merge mai departe.
Te apreciez pentru ce faci si-ți respect curajul si dăruirea. S-o ții tot asa.. ✨
Mulțumesc, Ingrid! <3 Mă bucur dacă voi găsiți inpirație în experiențele despre care scriu. Poți să te gândești la de ce vrei să devii antreprenor. Care e întrebarea la care tu ești răspunsul? Ce problemă vrei să rezolvi prin ceea ce vrei/știi să faci? Poate adusul aminte/clarificarea acestor lucruri îți dau stropul de curaj să pui mingea în mișcare. Sunt aici dacă ai nevoie de urechi care să asculte. 🙂
Inca nu e prea tarziu, Ingrid! Sunt si eu aici, daca vrei sa vorbesti cu cineva despre asta. Te imbratisez, Zana Buna!