– Cu ce te ocupi?
– Sunt trainer și coach.
– Ce cursuri ții?
– Mai multe, răspund și îi înșir câteva.
– Ce bine sună!
– Și când nu fac asta scriu pe blog.
– Păi și când ai timp să le faci pe toate?
– Mai întâi, NU le fac pe toate. Și-apoi…sunt perioade și perioade. Per total muncesc mult mai mult decât înainte, dar nu mă plâng.
Asta e doar o frântură dintr-o conversație telefonică avută de dimineață. Am rezolvat azi o grămadă de lucruri până la ora 14:00 când a venit Alex de la after school și apoi am plecat la înghețată. Da, zilele de luni pot arăta foarte diferit când lucrezi pe cont propriu. Daaar, volumul de muncă crește considerabil pentru că faci ceea ce îți place, faci ceva în care crezi și obosești mai greu. Doar că, on the flip side, devine mai greu să tragi linie între timpul de muncă și timpul pentru altceva. Asta e experiența mea cel puțin.
Revenind, de cele mai multe ori chiar nu mă plâng. Cum aș putea să fac asta când fac ce vreau pentru că pot și sunt propriul meu șef?
Săptămâna trecută am scris un text pentru Tu în centru. Știam că ar trebui să inspire, dar nu știam despre ce va fi concret. Așa că m-am așezat și am lăsat cuvintele să curgă. Am fost surprinsă de o idee: freelancing-ul e un privilegiu. Așa că am scris în continuare curioasă să văd ce iese.
Pe bune acum, gândește-te puțin la asta. Freelancing-ul. E. Un. Privilegiu. E și frumos și greu și provocator și extenuant și eliberator și ”responsabilizator”. Sunt zile în care plesnește inima în mine de mândrie și zile în care lacrimile de teamă, îndoială sau dezamăgire curg șiroaie. Uneori toate par să se lege, pe când alteori nimic nu iese cum ai vrea. Dar mai mult decât orice, indiferent de cât de greu îmi este, aleg să văd experiența asta ca pe un privilegiu. Privilegiu că pot fi omul de nedezamăgit pentru cine are nevoie, că am susținerea soțului meu, că mă pot înconjura de oameni cu valori similare cu ale mele, că îmi pot alege proiectele și clienții, că am libertatea de a spune NU, că pot face ceea ce îmi place, că am putut ”ieși din sistem”, că pot construi ceva cu forțele mele.
Ți se pare că lucrurile nu merg destul de repede? Destul de bine? Că nu ai realizat suficient? News flash! Niciodată nu va fi suficient dacă măsori așa, pentru că de îndată ce atingi ce ți-ai propus vei vrea să ajungi și mai departe. Așa că, data viitoare când simți că ți se îneacă toate corăbiile (Psst! Scriu ca și cum ar fi pentru tine, dar de fapt e pentru mine.) measure backwards. Adică nu te uita la cât de departe ai fi putut ajunge până acum sau unde ți-ai fi dorit să ajungi, ci uite-te în urmă. Unde ești azi față acum 6 luni? Aș băga mâna în foc că ai încheia măsurătoarea cu o altă energie și asta pentru că cel mai probabil ai făcut o mulțime de chestii pe care le-ai trecut cu vederea.
Suntem norocoși că putem face asta. Și ține minte: privilegiu și measure backwards. 😉
Sursa foto: Unsplash
Citește și:
Freelancing-ul prin ochi de millenial
Jurnal de freelancer: Ce am câștigat în primele 6 luni de freelancing
Jurnal de freelancer: Lup singuratic sau parte dintr-un trib?
Jurnal de freelancer: Stai în tăcere și ascultă-ți inima
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Si eu sunt fooarte fericita ca pot lucra de acasa! Sa fiu freelancer e mai mult decat am visat vreodata. 🙂
Problema este ca in ziua de astazi inca mai sunt persoane care cred ca munca de acasa, la calculator, este acelasi lucru cu stat si pierdut vremea pe Facebook. Pentru ca da, pentru unii, conexiunea la internet este utila doar pentru a sta pe Facebook sau pentru a cauta ceva la nevoie. Trist dar adevarat.
chiar e un privilegiu oricat de greu este. dar azi am citit o lista cu viitoare meserii si tot mai multe vor fi pe cont propriu, de acasa, in media sau robotica sau chestii din astea. meseriile viitorului vor fi cu totul altele de cele de azi asa ca noi suntem cumva inceputul. vrem nu vrem.