Încerci să mergi drept, cu capul sus și cu zâmbetul pe buze în timp ce în tine sufletul plânge de neputință. Pașii tăi se succed mecanic de parcă ar ști că mintea ta e ocupată cu altceva.
Faci tot ce poți, lucrezi fără încetare, energie abia dacă mai ai și corpul îți trimite semnale că ar fi cazul să tragi puțin frâna. Te simți obosită, dar nu te oprești. Vrei să fii văzută. Ai nevoie să fii văzută. Să fii cineva pentru cineva. Să simți că ești relevantă, că oamenii au nevoie de ceea ce tu ai de oferit.
Te înțeleg, te văd și te aud. Știu cum e să nu îți fie recunoscute eforturile. E al naibii de descurajant. Te simți ca și cum ai da disperată din mâini și din picioare ca să rămâi la suprafață, în timp ce în jurul tău toți ceilalți par să înoate grațios și fără efort. De griji și greutăți însă nu scapă nimeni. Cu toții avem lecții de învățat în viața asta.
Te înțeleg, te văd și am încredere în tine. Ai daruri de oferit, dar uneori e nevoie de timp să înțelegi ce este acel ceva pe care îl ai de dăruit altora.
Nu căuta să te ghidezi după hărți gata desenate de alții. Drumul lor e doar al lor. Mai bine găsește o direcție, urmeaz-o și desenează-ți propria hartă din mers.
Aș vrea să îți pot spune că asta e tot ce ai nevoie, dar aș minți. Nu există rețete magice, dar există multe ingrediente pe care le poți combina cum ai tu nevoie. Ia câteva linguri cu vârf de încredere în tine, presară niște iubire și compasiune față de propria ta persoană, adaugă în ploaie răbdare, muncă și dăruire, pune un praf de suflet și vezi ce iese.
Ai nevoie să fii văzută, știu asta dureros de clar. Dar tu te vezi? Tu îți recunoști munca, eforturile, progresul? Ești deja cineva pentru cineva. Pentru tine.
Te înțeleg, te văd și am încredere în tine. Vei fi bine!
Cu drag,
Cineva ca tine
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Exercițiu de identificare a valorilor personale
Fericirea ta nu e treaba altora
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
5 Comments
BIG HUG, Cristina!
Scrieţi foarte frumos. Niciodată nu m-am regăsit atât de mult în cuvintele scrise de altcineva. De la distanţă, prin postările dvs., oferiţi sprijin şi încredere. De multe ori, cădem pradă îndoielii şi temerilor şi ni se pare că nu mai e nimeni care să creadă în noi, începând chiar cu noi înşine, chiar dacă suntem conştienţi de faptul că există multe lucruri şi persoane în jur care ne motivează să mergem mai departe, orice ar fi. Mi-ar plăcea să ne cunoaştem într-o zi. O zi frumoasă.
Și mie mi-ar face mare plăcere! Mă bucur tare dacă ceea ce reușesc să pun în cuvinte pe blog e de folos și vă sunt recunoscătoare pentru mesaj. :)
Multumesc frumos pentru darurile pe care ni le oferi neconditionat prin gandurile tale bune!
Mulțumesc și eu, Maria! :)