O știți pe aia cu ”Situația ta e mai ușoară decât a mea.”? Habar nu am cum e să ai copii de vârste apropiate când vine vorba de felul în care ei se joacă împreună. Singurul exemplu apropiat e cel al fraților mei, dar cum ei au fost copii mici acum multă vreme, amintirile mele sunt blurry. Aș putea doar să spun că păreau să se joace bine împreună. 

Când mă uit la copiii noștri, cu 4 ani și 8 luni distanță între ei, joaca la un loc poate deveni o provocare. Partea faină când avem timp special cu oricare din ei este că își aleg activitățile care le plac și li se potrivesc. Partea mai tricky este că dacă te joci numai cu unul dintre ei , e foarte posibil ca celălalt să se oftice (chiar dacă îl are ca partener de joacă pe celălalt părinte). Așadar, cum Sara devine tot mai capabilă de diferite jocuri, încercăm să avem multe momente de joacă împreună. E tare bine să fim toți 4 (sau 3, dacă soțul meu nu e acasă), dar e complicat până cădem de acord asupra jocului. Alex vrea poate un board game, dar soră-sa nu prea știe ce se face cu toate regulile și nici de ce trebuie cineva să câștige. Sara ar vrea ceva mai potrivit vârstei ei, însă frate-său se plânge că ”astea-s jocuri de bebeluși” și ea e, desigur, cea mai enervantă.

În momente din astea, dacă nu dau în mintea copiilor, există riscul să mă enervez. Pentru că, nu-i așa, eu vreau să ne jucăm împreună în pace și armonie, iar ei îmi strică feng shui-ul. Uneori îi las pe ei să se râcâie unul pe altul până ajung la o soluție care le convine amândurora. Alteori, sub formă de ”Fiți atenți ce idee tare mi-a venit!”, încerc să le propun jocuri care să îi mulțumească pe amândoi. 

Poate jucăm un board game fără reguli sau poate inventăm unele comice. Sau poate găsim cumva împreună cu Alex reguli pe înțelesul Sarei. Cine zice că regulile sunt bătute în cuie?

Alteori ne jucăm de piața, de-a restaurantul, de-a grădinița sau de-a doctorul și suntem rând pe rând vânzători, cumpărători, bucătari, clienți, doctori sau pacienți.

Câteodată construim cu Lego, dar de cele mai multe ori realizez că după câteva minute cam fiecare își vede de construcția lui.

De-a v-ați ascunselea ne jucăm de câteva ori pe săptămână. 

Ne place să facem și vânătoare de comori prin casă sau pe afară.

Dar uneori avem nevoie de joacă activă și de hăhăială. Și-atunci o scoatem de pe raft pe Lulu, broscuța buclucașă. Ea are peste 50 de provocări cu care copiii și adulții se pot distra cot la cot.

În varianta propusă de producători, jocul presupune eliminarea câte unui jucător după aproape fiecare rundă. Noi am stabilit însă că, pentru moment, renunțăm la regulile lui Lulu pentru Sara e prea mică și nu e la fel de agilă ca Alex, deci ar fi prima eliminată. Faptul că am ales să ne jucăm așa a făcut ca 4 lucruri să se întâmple:

• ne-am jucat mai bine de 30 de minute fără să ne dăm seama de cum a trecut timpul
• am râs mult împreună
• am făcut mișcare, ne-am mai consumat din energie
• nu s-a certat nimeni cu nimeni.

V-ați fi plictisit să vă uitați la noi hlizindu-ne timp de o jumătate de oră, chiar dacă suntem drăguți, dar o variantă scurtă tot vă arătăm. Cum ziceți că îmi stă mai bine: cangur, balerină sau monstru simpatic?

 
Eu v-am zis că ne-am distrat! 

Dacă vă place de Lulu, de la Momki and Friends, să știți că o găsiți aici.

Nu uitați să vă jucați cu puii voștri și să nu vă fie jenă că arătați penibil când dați în mintea copiilor. Ei vor fi încântați să le fiți parteneri de joacă, voi o să vă simțiți bine în lumea lor și, peste ani, o să vă aduceți aminte cu drag și dor de momentele astea. Știți doar că părinții sunt jucăriile preferate ale copiilor! 😉

 
 
Citește și:

Hârjoneala și beneficiile ei

15 idei de activități cu castane

8 metode de a umple rezervorul emoțional al copiilor

7 activități Montessori pentru copilul tău

Dezvoltăm inteligența emoțională prin joc

20 idei de activități cde făcut în casă
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.